Ekstrom clătinase din cap:

— Din principiu, nu pot fi de acord cu o asemenea soluţie. NASA înseamnă ştiinţă spaţială; noi n-avem nimic de-a face cu securitatea naţională.

Directorul CIA se ridicase în picioare — un gest total lipsit de politeţe atunci când preşedintele şedea pe un scaun. Nimeni nu-l oprise. Individul se uitase mânios la directorul administrativ al NASA:

— Vrei să îmi spui că tu crezi că ştiinţa n-are nimic de-a face cu securitatea naţională? Larry, cele două noţiuni sunt sinonime, pentru numele lui Dumnezeu! Avantajele tehnologice şi ştiinţifice acestei ţări sunt singurele care ne conferă siguranţa. Că ne place sau nu, NASA joacă un rol tot mai mare în dezvoltarea acestor tehnologii. Din nefericire, din agenţia ta se scurg informaţii ca dintr-un burete ud şi în nenumărate ocazii ne-a demonstrat că are mari probleme cu securitatea!

Toţi cei din încăpere fuseseră brusc reduşi la tăcere.

Venise rândul directorului administrativ al NASA să se ridice în picioare ca să încrucişeze spada cu oponentul lui:

— Vasăzică tu ţi-ai dori să vezi douăzeci de mii de specialişti NASA închişi în laboratoare militare sigilate şi lucrând pentru tine? Chiar crezi că noile telescoape spaţiale NASA ar fi putut să fie concepute dacă n-ar fi existat dorinţa personală a specialiştilor noştri să pătrundă mai adânc tainele spaţiului? NASA reuşeşte să efectueze descoperiri uimitoare dintr-un singur motiv — angajaţii agenţiei vor să înţeleagă mai bine cosmosul. Sunt o comunitate de visători care au crescut privind cerul înstelat şi întrebându-se ce e acolo sus. Descoperirile NASA sunt generate de pasiune şi de curiozitate, nu de promisiunea superiorităţii militare.

Pickering îşi dresese glasul şi intervenise din nou, cu voce moale, încercând să mai destindă puţin atmosfera încordată:

— Larry, eu unul sunt convins că domnul director nu se referă la recrutarea specialiştilor NASA pentru a construi sateliţi militari. Misiunea de credinţă NASA nu trebuie să se schimbe. NASA îşi va desfăşura activitatea ca de obicei, doar că ar dispune de fonduri mai mari şi de standarde mai ridicate de siguranţă.

Pickering se întorsese spre preşedinte:

— Securitatea este un concept extrem de costisitor. Toţi ne dăm cu certitudine seama că breşele de securitate ale agenţiei provin din lipsa de fonduri adecvate. NASA trebuia să se laude cât mai tare, să adopte cât mai puţine măsuri de securitate şi să deruleze proiecte comune cu alte ţări, astfel încât cheltuielile să fie suportate de mai mulţi. În schimb, eu propun ca NASA să rămână superba entitate ştiinţifică şi nonmilitară care este acum, dar să dispună de un buget mai mare şi să aibă ceva mai multă discreţie.

Mai mulţi membri ai consiliului de securitate încuviinţaseră tăcuţi.

Preşedintele Herney se ridicase încet de pe scaun, privindu-l ţintă pe William Pickering şi, cu siguranţă, deranjat de modul în care directorul NRO preluase controlul.

— Bill, dă-mi voie să te întreb un lucru: NASA speră să ajungă pe Marte în următorul deceniu. Ce va zice comunitatea serviciilor secrete când o mare parte din bugetul alocat se va risipi într-o misiune către Marte — o misiune care nu aduce beneficii imediate pentru securitatea naţională?

— NASA va putea proceda cum va crede de cuviinţă.

— Rahat, îi replicase sec Herney.

Toţi cei din încăpere îşi ridicaseră privirile. Preşedintele Herney se înfuria foarte rar.

— Dacă am învăţat un singur lucru ca preşedinte, declarase Herney, acela e că direcţia o dau cei care controlează banii. Eu refuz să pun bugetul NASA în mâinile celor care nu împărtăşesc obiectivele pentru care a-ceastă agenţie a fost înfiinţată. Nici nu-mi pot imagina câtă ştiinţă pură s-ar putea dezvolta în condiţiile în care militarii ar decide care misiuni NASA sunt viabile.

Preşedintele cercetase cu privirea încăperea, după care, încet şi cu bună ştiinţă, îşi îndreptase ochii către directorul NRO:

— Bill, oftase el, neplăcerea ta legată de angajamentul NASA în proiecte comune cu agenţii spaţiale străine este dureros de lipsită de vizionarism. Cel puţin cineva lucrează în mod constructiv cu ruşii şi cu chinezii. Pacea pe această planetă nu va fi făurită prin forţă militară. Ea va fi generată de cei care lucrează împreună, în ciuda diferendelor dintre guvernele ţărilor cărora aparţin. Dacă mă întrebi pe mine, misiunile mixte NASA fac mult mai multe pentru promovarea securităţii naţionale decât orice satelit spion în valoare de miliarde de dolari şi cu speranţe mult mai trainice pentru viitor.

Pickering simţise cum mânia îl copleşeşte în profunzime. "Cum îndrăzneşte un politician să-mi vorbească pe un asemenea ton?" Idealismul lui Herney ar fi dat foarte bine într-un pension de fete, însă, în lumea reală, aşa ceva ucidea oameni.

— Bill, intervenise şi Marjorie Tench, ca şi cum ar fi sesizat că Pickering era pe punctul de a exploda, ştim că ai pierdut un copil. Şi mai ştim că această chestiune ai interpretat-o într-un mod personal.

Din tonul femeii, Pickering nu auzise decât condescendenţa.

— Dar te rog să îţi aminteşti, continuase ea, că administraţia de la Casa Albă se luptă acum cu o invazie de investitori care vor să deschidă spaţiul cosmic sectorului privat. Dacă m-ar întreba cineva, cu toate greşelile ei, NASA a fost un prieten pe cinste pentru Serviciile Secrete. Poate că ar fi mai degrabă cazul ca toată lumea să o binecuvânteze.

O bandă de pietriş de pe marginea şoselei îl readuse pe Pickering cu gândul în prezent. Se apropia ieşirea de pe autostradă. La un moment dat, Pickering trecu pe lângă un cadavru plin de sânge al unei căprioare de pe marginea drumului. Îl încercă brusc nehotărârea dar continuă să meargă mai departe.

Trebuia să ajungă la o întâlnire.

Memorialul Franklin Delano Roosevelt este unul dintre cele mai mari monumente americane. Dispunând de un parc, de fântâni arteziene, de grupuri de statui, de alcovuri şi de bazine cu apă, monumentul este împărţit în patru galerii exterioare, câte una pentru fiecare mandat al fostului preşedinte american.

La aproape un kilometru şi jumătate de monument, un elicopter Kiowa Warrior se opri în zbor, sus, deasupra oraşului, cu lumina farurilor foarte scăzută. Într-un oraş care se lăuda cu numărul VIP-urilor şi al grupărilor mass-media, elicopterele erau la fel de banale precum stolurile de păsări migratoare care plecau spre sud. Delta One ştia prea bine că aeronava lui n-avea cum să atragă atenţia, câtă vreme rămânea în afara razei de acţiune a "domului", insulă de spaţiu aerian protejat din jurul Casei Albe. Oricum, el şi echipa sa nu aveau să zăbovească prea mult prin partea locului.

Kiowa se oprise în aer la o înălţime de şaptezeci de metri, în apropierea monumentului, dar nu exact deasupra acestuia. Delta One îşi verifică poziţia. Privi înspre stânga, unde Delta Two manevra sistemul de vedere telescopică de noapte. Miniecranul video prezenta o imagine verzuie a întregii intrări dinspre monument. Zona era pustie.

Acum trebuiau să aştepte.

Nu avea să fie o misiune discretă de lichidare. Unii oameni nu puteau fi ucişi în mod discret. Existau repercusiuni, indiferent de metoda folosită. Investigaţii. Anchete. În astfel de cazuri, cea mai bună acoperire era zgomotul. Exploziile, focul şi fumul dădeau aparenţa unei declaraţii publice, iar primele gânduri legate de posibilii atentatori se îndreptau spre terorismul străin. Mai ales când ţinta era o oficialitate de prim rang.

Delta One scană monumentul de dedesubt prin intermediul sistemului de vedere de noapte. Parcarea şi aleea de intrare erau pustii. "În curând", îşi spuse el. Locaţia acestei întâlniri private, deşi se afla în zonă urbană, era dezolant de pustie la o astfel de oră. Delta One îşi întoarse privirea de la miniecran la controalele armelor.