De-abia atunci văzu.

La o sută de metri depărtare, ivindu-se din beznă, un fascicul de lumină roşie, subţire ca un fir de păr, sfâşie noaptea, măturând puntea vasului. După ce îşi găsi ţinta, fasciculul se opri pe partea laterală a elicopterului Pazei de Coastă.

Rachel avu nevoie doar de o fracţiune de secundă ca să înţeleagă ce se petrecea în faţa ochilor ei. În aceeaşi clipă, ea simţi toată acţiunea de pe puntea vasului transformându-se într-o ceaţă de sunete şi forme: Tolland şi Corky alergând spre ea, Xavia agitându-se înnebunită în elicopter, laserul roşu ca focul sfâşiind cerul nopţii.

Prea târziu.

Rachel se răsuci spre Tolland şi spre Corky, care alergau cât îi ţineau picioarele să se adăpostească în elicopter. Se postă în calea lor, cu braţele ridicate pentru a-i opri. Se ciocniră zdravăn şi toţi trei se prăbuşiră pe punte într-o învălmăşeală de braţe şi picioare.

Undeva, la distanţă, apăru sclipirea unei lumini albe. Rachel urmări terorizată cum o linie perfect dreaptă de gaze de emisie urmează calea fasciculului laser direct spre elicopter.

Când racheta Hellfire se izbi de fuzelaj, elicopterul se făcu bucăţi ca o jucărie stricată. Puntea fu inundată de un val de căldură şi de zgomote. De sus, începu să plouă cu bucăţi de metal încins ca nişte şrapnele de foc. Scheletul elicopterului în flăcări se ridică pe coada făcută bucăţi, se clătină o clipă, apoi căzu de pe vas, direct în apele oceanului, unde se scufundă într-un nor şuierător de aburi.

Rachel îşi închise ochii, cu respiraţia tăiată. Auzea epava elicopterului bolborosind, în vreme ce se scufunda, trasă de lângă Goya de curenţii rapizi. În tot acel haos, Michael Tolland urla. Rachel îi simţi braţele care încercau să o ridice în picioare. Numai că ea nu se putea mişca.

"Pilotul Pazei de Coastă şi Xavia sunt morţi."

"Urmăm noi."

Stihiile se opriră pentru moment pe gheţarul Milne, astfel încât în habisferă era linişte. Nici măcar în astfel de condiţii, Lawrence Ekstrom nu încercase să tragă un pui de somn. Petrecuse acele ore în singurătate, plimbându-se prin dom, privind în gol în puţul de extracţie, plimbându-şi palmele peste golurile din imensa rocă înnegrită.

În cele din urmă, se hotărâse.

Acum stătea în faţa videofonului din cabina de transmisii a habisferei şi privea în ochii obosiţi ai preşedintelui Statelor Unite. Zach Herney purta un halat de baie şi nu părea deloc amuzat. Ekstrom ştia că va fi şi mai puţin amuzat când va afla ceea ce avea el să-i spună.

După ce directorul administrativ al NASA termină de vorbit, pe chipul lui Herney se citea neplăcerea — ca şi cum ar fi crezut că e prea adormit ca să fi înţeles corect cele aflate.

— Stai aşa, zise Herney. Probabil că legătura e proastă şi nu aud bine. Mi-ai spus cumva că NASA a interceptat coordonatele acestui meteorit dintr-o transmisie radio de urgenţă, după care a pretins că PODS a efectuat descoperirea?

Ekstrom tăcea, singur în întuneric, dorindu-şi să se trezească cumva din acel coşmar.

Era clar că tăcerea lui nu-i convenea preşedintelui:

— Pentru numele lui Dumnezeu, Larry, spune-mi că nu e adevărat ce am auzit!

Ekstrom îşi simţi gura uscată:

— – Meteoritul a fost descoperit, domnule preşedinte! Asta e tot ce contează.

— Ţi-am cerut să-mi spui că nu e adevărat!

Tăcerea provocată de surpriză se transformă în tunet în urechile lui Ekstrom. "Trebuia să-l informez, îşi spuse el. O să fie tot mai rău."

— Domnule preşedinte, eşecul PODS vă ruina în sondaje. Când am interceptat o transmisie radio care menţiona un meteorit mare încastrat în gheaţă, am întrezărit şansa de a vă arunca înapoi în luptă.

Herney părea uluit:

— Mimând o descoperire PODS?

— PODS urma să devină operaţional în curând, dar nu îndeajuns de repede pentru alegeri. Sondajele vă arătau în scădere vertiginoasă, Sexton dădea cu NASA de toţi pereţii, aşa că…

— Eşti nebun! M-ai minţit, Larry!

— Oportunitatea asta ni s-a ivit din senin, domnule! Am decis să profit de ea. Am interceptat transmisiunea radio a canadianului care a descoperit meteoritul. Omul a murit într-o furtună. Nimeni altcineva nu ştia de meteorit. PODS se afla deasupra zonei. NASA avea nevoie de o victorie, şi noi aveam coordonatele.

— Şi de ce îmi spui toate astea acum?

— Credeam că ar trebui să ştiţi.

— Ai idee ce ar face Sexton cu aceste informaţii dacă ar afla de ele?

Ekstrom prefera să nu se gândească la această ipoteză.

— Ar povesti lumii întregi că NASA şi Casa Albă au minţit poporul american! Şi ştii ce, ar avea dreptate!

— Nu dumneavoastră aţi minţit, domnule, ci eu. Şi îmi voi da demisia dacă…

— Larry, nu asta e problema. Eu am încercat să-mi îndeplinesc funcţia bazându-mă pe adevăr şi decenţă! Fir-ar să fie! Seara asta era minunată. Plină de demnitate. Acum aflu că am minţit o lume întreagă?!?

— A fost doar o minciună nevinovată, domnule.

— Nu există aşa ceva, Larry, ripostă Herney, fumegând de furie.

Ekstrom simţi cum spaţiul strâmt al cabinei se prăbuşeşte peste el. Mai erau atât de multe de mărturisit preşedintelui… Ekstrom îşi spuse însă că era mai înţelept să aştepte până dimineaţă.

— Îmi pare rău că v-am trezit, domnule! Am crezut de cuviinţă că ar trebui să ştiţi.

În partea cealaltă a oraşului, Sedgewick Sexton trase o nouă duşcă de coniac şi se plimba de colo-colo prin apartament, cu o iritare crescândă.

"Unde naiba e Gabrielle?"

Gabrielle Ashe stătea în întuneric, la biroul senatorului, şi se uita urât la computerul lui Sexton.

"INVALID PASSWORD — ACCESS DENIED"

Încercase alte câteva parole care păreau promiţătoare, dar nici una nu funcţionase. După ce căutase prin încăpere vreun sertar descuiat sau un indiciu oarecare, Gabrielle aproape că renunţase. Tocmai intenţionase să plece, când zărise ceva ciudat care clipea pe calendarul senatorului de pe birou. Cineva subliniase data alegerilor cu marker fosforescent alb, roşu şi albastru. Cu siguranţă că nu fusese Sexton. Gabrielle trase calendarul mai aproape de ea. Lângă dată se vedea o exclamaţie: POTUS!

Probabil că exuberanta secretară a lui Sexton îi însemnase acea dată pe calendar ca o dovadă a gândirii pozitive. Acronimul POTUS reprezenta numele de cod pentru Preşedintele Statelor Unite folosit de Serviciile Secrete. Dacă totul decurgea bine, în ziua alegerilor Sexton avea să devină noul POTUS.

Pregătindu-se să plece, Gabrielle reaşeză calendarul pe birou şi se ridică în picioare. Brusc, se opri şi privi ecranul computerului.

"ENTER PASSWORD"

Privi din nou spre calendar.

"POTUS"

Se simţi dintr-odată invadată de speranţă. Ceva din denumirea POTUS îi spunea lui Gabrielle că reprezenta o parolă perfectă pentru Sexton. "Simplă, pozitivă, egocentrică."

Tastă literele cu repeziciune.

"POTUS"

Ţinându-şi respiraţia, apăsă tasta "return". Computerul scoase un sunet.

"INVALID PASSWORD — ACCESS DENIED"

Dezamăgită, Gabrielle renunţă. Poeni înapoi spre baie, ca să iasă tot pe unde intrase. Ajunse la jumătatea drumului, când se auzi soneria telefonului celular. Cum era deja tensionată la maximum, sunetul o făcu să tresară îngrozitor. Se opri, scoase telefonul şi privi spre ceasul de perete Jourdain pe care Sexton îl primise de la bunicul lui. "Aproape ora patru dimineaţa." La o astfel de oră apelantul nu putea fi decât Sexton. În mod clar senatorul se întreba unde era ea. "Să răspund sau să îl las să sune?" Dacă răspundea, ar fi trebuit să mintă. Dacă nu o făcea, Sexton ar fi intrat la idei.

Răspunse:

— Alo?

— Gabrielle?

Sexton părea nerăbdător:

— Ce te reţine?

— FDR Memorial, răspunse Gabrielle. Taxiul a fost blocat în trafic şi acum suntem la…