După ce dăduse roată provei şi revenise pe partea babordului, Delta One stătea acum în hidrolabul din care o văzuse pe Rachel că iese. Un computer din laborator afişa o imagine neliniştitoare — o reprezentare policromică a vârtejului de apă care părea să stăruie deasupra fundului oceanic, undeva chiar sub Goya.

"Un alt motiv să plecăm naibii de aici", îşi zise el, îndreptându-se către ţintă.

Faxul se găsea pe o tejghea aflată la marginea cealaltă a peretelui. Tava era plină cu hârtii, exact aşa cum bănuise Pickering. Delta One înşfăcă stiva de hârtii. Prima era o notă de la Rachel. Doar două rânduri. Delta One o citi.

"Scurt şi concis", îşi zise el.

Frunzărind paginile, Delta One fu uimit, dar şi dezamăgit, de cât de mult din înşelătorie reuşiseră Rachel şi Tolland să descopere. Oricine ar fi văzut acele hârtii n-ar fi avut nici o îndoială asupra semnificaţiei lor. Din fericire, Delta One nici măcar nu avea nevoie să apese tasta "REDIAL" ca să afle unde ajunseseră mesajele. Ultimul număr continua să fie afişat în fereastra LCD a aparatului.

"Un prefix de Washington, D.C."

Copie cu grijă numărul respectiv, înşfăcă teancul de hârtii şi ieşi din laborator.

Tolland îşi simţea palmele cum îi asudau pe armă, în vreme ce o ţinea îndreptată spre pieptul lui William Pickering. Directorul NRO continua să o preseze pe Rachel, ca aceasta să-i dezvăluie unde trimisese faxul, iar Tolland începea să aibă neliniştitorul sentiment că de fapt, Pickering doar încerca să tragă de timp. "Pentru ce?"

— Casa Albă şi NASA n-au nici o vină, repetă Pickering. Vino alături de mine. Nu lăsa ca greşelile mele să distrugă ultima picătură de credibilitate a agenţiei. Dacă se răspândeşte mesajul tău, NASA va părea cea vinovată. Noi doi putem ajunge la o înţelegere. America are nevoie de acest meteorit. Spune-mi unde ai trimis faxul înainte de a fi prea târziu.

— Ca să îi mai ucideţi şi pe alţii? replică Rachel. Mi se face greaţă când vă aud!

Tolland era uimit de încăpăţânarea fetei. Îşi ura profund tatăl, şi cu toate astea n-avea de gând să îl pună în pericol sub nici o formă. Din păcate, planul ei de a trimite mesajul către tatăl ei în speranţa unui ajutor eşuase. Chiar dacă senatorul ar fi venit la birou, ar fi văzut mesajul şi l-ar fi sunat pe preşedinte dându-i vestea despre fraudă şi cerându-i să oprească atacul, nimeni de la Casa Albă n-ar fi avut nici cea mai vagă idee la ce s-ar fi referit Sexton şi n-ar fi ştiut poziţia lor pe hartă.

— Îţi mai spun doar o singură dată, insistă Pickering, ţintuind-o pe Rachel cu o privire ameninţătoare. Această situaţie depăşeşte puterea ta de înţelegere. Ai comis o imensă greşeală transmiţând acele informaţii de pe acest vas! Ţi-ai pus ţara în pericol!

Tolland înţelese că Pickering chiar trăgea de timp. Iar motivul unei asemenea atitudini venea calm spre ei de-a lungul tribordului navei. Când zări soldatul care se apropia, purtând în mâini un teanc de hârtii şi un pistol mitralieră, Tolland simţi un fior de panică.

Reacţionă cu o hotărâre care îl şocă şi pe el. Apucând pistolul mitralieră, se răsuci pe călcâie, ţinti spre soldat şi apăsă pe trăgaci. Arma scoase un ţăcănit sec.

— Am descoperit numărul de fax, anunţă soldatul, dându-i lui Pickering un bileţel. Iar domnul Tolland a rămas fără muniţie!

Sedgewick Sexton traversă ca o furtună holul clădirii Philip A. Hart. Habar n-avea cum reuşise Gabrielle să o facă, dar era clar că intrase în biroul lui. În vreme ce vorbeau la telefon, Sexton auzise limpede în fundal ticăitul ceasului Jourdain. Nu-şi putea închipui decât că trăgând cu urechea în timp ce avusese loc întâlnirea cu SFF hotărâse să-şi piardă încrederea în el, astfel încât ea decisese să renunţe la orice prudenţă şi să caute dovezi.

"Cum mama dracului a intrat în biroul meu?"

Era bucuros măcar că schimbase parola computerului.

Când ajunse în dreptul biroului, Sexton tastă codul lui personal de dezactivare a alarmei, apoi îşi căută cheile, descuie uşile grele, le deschise larg şi dădu buzna, cu intenţia clară de a o prinde pe Gabrielle în flagrant delict.

Numai că biroul era pustiu şi întunecat, slab luminat doar de licărul emis de ecranul computerului. Aprinse lumina şi inspectă încăperea. Totul părea la locul lui. Cu excepţia ticăitului triplu al ceasului de perete, totul era tăcut.

"Unde naiba e ea?"

Auzi ceva mişcându-se în baie şi porni în fugă într-acolo. Aprinse lumina. Baia era pustie. Se uită după uşă. Nimic.

Nedumerit, Sexton se privi în oglindă, întrebându-se dacă cumva băuse prea mult în seara asta. "Ştiu sigur că am auzit ceva." Simţindu-se dezorientat şi confuz, se întoarse în birou:

— Gabrielle? o strigă el.

Porni pe coridor către biroul ei. Nu era acolo. Biroul ei zăcea cufundat în beznă.

Din toaleta pentru femei se auzi zgomotul apei trase. Sexton răsuci pe călcâie şi se repezi în direcţia sunetului. Ajunse exact atunci când Gabrielle ieşea, ştergându-se pe mâini. Fata sări drept în sus când îl văzu:

— Doamne! Ce m-aţi speriat! rosti ea, părând de-a dreptul înspăimântată. Ce căutaţi aici?

— Spuneai că iei nişte documente NASA din biroul tău, se repezi el, uitându-se spre mâinile ei goale. Unde sunt?

— Nu le-am găsit. Am căutat pretutindeni. De-asta a durat atât de mult.

El o privi drept în ochi:

— Ai fost în biroul meu?

"Faxul lui mi-a salvat viaţa ", îşi zise Gabrielle.

Cu numai câteva minute înainte stătea la biroul lui Sexton şi încerca să imprime imaginile cecurilor care dovedeau mita încasată de senator. Fişierele fuseseră protejate cumva, aşa că îi mai trebuia timp ca să găsească o modalitate de a avea acces la ele. Probabil că ar fi continuat să încerce să le spargă dacă nu ar fi sunat aparatul faxul senatorului, speriind-o şi trezind-o la realitate. Gabrielle luase întreruperea drept un semn că ar fi cazul să o şteargă de acolo. Fără a se mai opri să vadă ce era cu acel fax, se deconectase de la computerul lui Sexton, făcuse ordine pe birou şi se îndreptase spre ieşire tot pe unde intrase. Tocmai se căţăra în tavan de pe cada de baie când îl auzise intrând.

Acum, cu Sexton stând în faţa ei şi uitându-se ţintă în ochii ei, Gabrielle îşi dădu seama că el o cerceta ca să vadă dacă nu minte. Sedgewick Sexton mirosea minciunile ca nimeni altcineva. Dacă l-ar fi minţit, el şi-ar fi dat seama într-o fracţiune de secundă.

— Aţi băut, zise Gabrielle, întorcându-i spatele.

"Cum naiba ştie că am fost în biroul lui?"

Sexton îşi puse mâinile pe umerii ei şi o întoarse cu faţa spre el:

— Ai fost în biroul meu?

Gabrielle simţi cum o cuprinde frica. Sexton chiar băuse. O strângea dureros de tare.

— În biroul dumneavoastră? ripostă ea, mimând confuzia printr-un hohot de râs. Cum? De ce?

— Mi-am auzit ceasul Jourdain în fundal, atunci când te-am sunat.

Gabrielle se strâmbă. Ceasul lui? Nici măcar nu-i trecuse prin minte.

— Ştiţi cât de ridicol sună ceea ce spuneţi?

— Îmi petrec toată ziua în biroul ăla. Ştiu prea bine ce sunet scoate ceasul meu.

Gabrielle îşi dădu seama că trebuia să pună capăt imediat situaţiei. "Cea mai bună apărare este atacul." Cel puţin aşa susţinuse mereu Yolanda Cole. Punându-şi mâinile în şolduri, Gabrielle se arunca asupra lui cu tot ce avea. Făcu un pas spre el şi începu să se răţoiască:

— Vreau să văd dacă am înţeles bine, domnule senator! Este ora patru dimineaţa, aţi băut, aţi auzit un ticăit la telefon şi de-asta aţi venit până aici? Arătă indignată cu degetul spre uşa de la biroul lui. Ca să pricep eu mai bine, mă acuzaţi că am neutralizat un sistem federal de alarmă, am luat două seturi de chei, am intrat prin efracţie în biroul dumneavoastră, fiind suficient de tâmpită, încât să răspund la telefonul celular în timp ce comiteam o infracţiune, am reactivat sistemul de alarmă la ieşire şi apoi m-am folosit cu calm de toaleta pentru femei, înainte de a fugi cu mâna goală? Asta vreţi să spuneţi, de fapt?