— Ce? Eu nu deturnez fonduri!

— V-aş sugera să fiţi atent la ce vorbiţi, domnule. Comisia senatorială strânge dovezi de luni de zile. Chiar credeaţi că veţi scăpa nedepistat împreună cu partenerul dumneavoastră? Măsluirea documentelor PODS şi redirecţionarea fondurilor alocate NASA către conturi private? Minciuna şi delapidarea vă pot arunca în închisoare, doctore Harper.

— Nu am făcut aşa ceva!

— Vreţi să spuneţi că nu aţi minţit în legătură cu PODS?

— Nu, vreau să spun că n-am delapidat nici un fel de bani!

— Aşadar, afirmaţi că aţi minţit în legătură cu PODS?

Harper căscă ochii mari, în mod clar depăşit de situaţie.

— Să uităm de minciună, continuă Gabrielle, dând a lehamite din mână. Senatorul Sexton nu este interesat de minciunile dumneavoastră într-o conferinţă de presă. Ne-am obişnuit cu aşa ceva. Voi găsiţi un meteorit şi nimănui nu-i pasă cum aţi reuşit. Chestiunea care îl interesează este deturnarea. Trebuie să dea jos pe cineva din fruntea NASA. Spuneţi-i cu cine lucraţi şi vă va scoate complet din anchetă. Puteţi alege soluţia uşoară şi ne spuneţi cine este cealaltă persoană sau alegeţi calea grea şi senatorul va începe să vorbească despre aplicaţii software de detectare a anomaliilor şi despre rezolvări trucate ale problemei.

— Jucaţi la cacealma! Nu există nici un fel de deturnări de fonduri.

— Minţiţi prost, doctore Harper! Am văzut documentele. Numele dumneavoastră apare pe toate actele incriminatoare. Pretutindeni.

— Jur că nu ştiu nimic despre nici o deturnare!

Gabrielle scoase un oftat de dezamăgire:

— Puneţi-vă o clipă în postura mea, doctore Harper. De aici nu pot trage decât două concluzii. Fie mă minţiţi, în acelaşi mod în care aţi minţit în conferinţa de presă, fie îmi spuneţi adevărul, şi atunci cineva cu putere din agenţie vă scoate drept ţap ispăşitor pentru "afacerile" lui.

Fraza păru să îl pună pe gânduri pe Harper.

Gabrielle se uită la ceas:

— Oferta senatorului este valabilă o oră. Vă puteţi salva dându-i numele conducătorului NASA împreună cu care deturnaţi banii contribuabililor. Senatorului nu-i pasă de dumneavoastră. El vrea peştele cel mare. Evident că individul în cauză deţine ceva putere în cadrul NASA. El sau ea a reuşit să-şi păstreze identitatea ascunsă, lăsându-vă pe dumneavoastră să plătiţi pentru oalele sparte.

Harper clătină din cap:

— Minţiţi!

— Aţi afirma aşa ceva la proces?

— Categoric. Aş nega totul.

— Sub jurământ?

Gabrielle îşi ţuguie buzele, dezgustată.

— Putem presupune că veţi nega şi că aţi minţit în legătură cu rezolvarea problemei software a sistemului PODS?

Inima îi bătea cu putere, în vreme ce îl privea pe individ drept în ochi:

— Gândiţi-vă bine la opţiunile dumneavoastră, doctore Harper. Închisorile americane nu sunt un loc chiar plăcut!

Harper o privi mânios. Gabrielle îi ură în gând să înceapă să vorbească. O clipă crezu că zăreşte în ochii lui semnele predării dar când Harper vorbi, vocea lui era de oţel:

— Domnişoară Ashe, declară el, cu o mânie cu greu stăpânită, încercaţi marea cu degetul! Amândoi ştim că nu are loc nici o deturnare de fonduri la NASA. Singurul mincinos din această încăpere sunteţi dumneavoastră.

Gabrielle simţi că paralizează. Privirea omului era ascuţită ca un brici şi furioasă. Vru să se întoarcă şi să o ia la fugă. "Ai încercat să păcăleşti un savant în rachete spaţiale. La ce naiba te aşteptai?" Se forţă să îşi ţină capul sus.

— Tot ce ştiu, rosti ea, mimând încrederea şi indiferenţa faţă de poziţia lui, este că am văzut documentele incriminatorii. Dovezi concludente că dumneavoastră şi altă persoană deturnaţi fonduri NASA. Senatorul doar m-a rugat să vin aici în noaptea asta şi să vă ofer posibilitatea de a vă despărţi de partenerul dumneavoastră, în loc să înfruntaţi singur un proces. Îi voi spune senatorului că preferaţi să vă apăraţi şansele în faţa unui judecător. Puteţi povesti instanţei ceea ce mi-aţi povestit şi mie, anume că nu deturnaţi fonduri şi că nu aţi minţit în legătură cu aplicaţia software PODS.

Îi zâmbi trist:

— Dar după acea conferinţă de presă jalnică pe care aţi ţinut-o acum două săptămâni, ceva mă face să mă îndoiesc de şansele dumneavoastră.

Gabrielle se răsuci pe călcâie şi porni de-a lungul laboratorului întunecat. Se întrebă dacă nu cumva ea o să fie cea care o să vadă cum e interiorul unei închisori, în locul doctorului Harper.

Îşi ţinea capul sus în vreme ce se îndepărta, aşteptând ca Harper să o strige. Tăcere. Îşi croi drum printre uşile metalice şi ajunse pe coridor, sperând ca lifturile la acest nivel să nu mai aibă nevoie de cartelă de acces ca la parter. Pierduse. Chiar dacă îşi dăduse toată silinţa, Harper nu muşcase momeala. "Poate că a spus adevărul în conferinţa de presă", îşi spuse Gabrielle.

Uşile metalice din spatele ei răsunară cu zgomot.

— Domnişoară Ashe, o strigă Harper. Jur că nu ştiu nimic despre nici o deturnare. Sunt un om cinstit!

Gabrielle avu remuşcări pentru câteva clipe. Se forţă să meargă înainte. Ridică indiferentă din umeri şi îi strigă înapoi peste umăr:

— – Şi totuşi, aţi minţit în conferinţa de presă!

Tăcere. Gabrielle continuă să meargă pe coridor.

— Staţi aşa! strigă Harper.

Omul veni alergând lângă ea; avea chipul alb ca varul.

— Chestia asta cu deturnarea, zise el, coborându-şi vocea. Cred că ştiu cine mi-a tras clapa!

Gabrielle se opri, întrebându-se dacă îl auzise bine. Se întoarse cât putu de încet şi de impasibilă putea fi ea în acele momente.

— Vreţi ca eu să cred că vă trage cineva clapa?

Harper oftă:

— Jur că nu ştiu nimic despre vreo deturnare. Dar dacă sunt dovezi contra mea…

— O mulţime.

Omul oftă din nou:

— Atunci totul e o înscenare. Ca să fiu discreditat, dacă va fi nevoie. O singură persoană ar fi putut face aşa ceva.

— Cine?

Harper o privi drept în ochi:

— Lawrence Ekstrom mă urăşte.

Gabrielle era uluită.

— Directorul administrativ al NASA?

Harper dădu amărât din cap:

— El e cel care m-a forţat să mint în conferinţa aceea de presă.

Chiar şi cu sistemul de propulsie prin pânză de metan al aeronavei Aurora la jumătate din capacitate, echipa Delta Force gonea prin noapte cu o viteză de trei ori mai mare decât cea a sunetului — peste trei mii de kilometri pe oră. Vibraţia monotonă a motoarelor cu undă de detonare în pulsuri din spatele avionului îi conferea zborului un ritm aproape hipnotic. La treizeci de metri dedesubt, oceanul se zbătea sălbatic, biciuit de fluidele din eşapamentul aeronavei, care ridicau două cozi de apă, ca nişte cozi de cocoş lungi şi paralele, la cincisprezece metri deasupra nivelului apei.

"Ăsta e motivul pentru care a fost casat SR-71 Blackbird", îşi spuse Delta One.

Aurora era unul dintre acele avioane despre care nimeni n-ar fi trebuit să ştie nimic, dar despre care toată lumea avea habar. Chiar şi canalul de televiziune Discovery abordase subiectul Aurora şi testele care se efectuaseră cu aeronava la Groom Lake în Nevada. Nimeni nu ştia dacă breşa de securitate se datorase bârfelor repetate auzite până în Los Angeles, martorilor oculari nefericiţi care forau un puţ de petrol în Marea Nordului sau unei gafe administrative prin care apăruse o descriere a Aurorei într-o copie pentru public a bugetului Pentagonului. Oricum nu mai conta. Lumea aflase despre el. Armata Statelor Unite dispunea de un avion capabil să zboare cu o viteză de 6 Mach, o aeronavă care trecuse de mult de faza de proiectare şi intrase în folosinţă. Avionul putea fi deja zărit pe cer.

Construită de Lockheed, Aurora semăna cu o minge de fotbal american, aplatizată. Era lungă de treizeci de metri, lată de optsprezece, iar fuzelajul era placat cu ceramică termică, asemănător navetei spaţiale. Viteza rezulta în mare parte dintr-un nou sistem de propulsie, care folosea o pânză de hidrogen curat drept combustibil şi lăsa un jet albicios în urmă. Din acest motiv, avionul zbura doar noaptea.