Pickering îşi ridică braţele în semn de apărare:

— Uşurel. Ce a uitat domnişoara Tench să îmi spună este că aţi fost trei persoane implicate în tragedie.

Rachel nu îşi aminti dacă Tench îi lăsase timp la dispoziţie ca să aducă vorba despre Corky şi Tolland.

— După cum a uitat să menţioneze şi că dispuneţi de dovezi concrete. Eram sceptic în privinţa pretenţiilor ei înainte să vorbesc cu tine, dar acum sunt convins că s-a înşelat. Nu mă îndoiesc de veridicitatea poveştii voastre. Întrebarea care se pune este ce înseamnă toate astea!

Se lăsă o lungă tăcere.

William Pickering arăta rareori confuz, dar acum clătina din cap, pierdut de-a binelea:

— Haideţi să presupunem deocamdată că cineva a inserat cu adevărat acest meteorit sub gheaţă. Fireşte că ne întrebăm de ce. Dacă NASA ar dispune de un meteorit cu fosile în el, de ce i-ar mai păsa cuiva unde este acesta descoperit?

— Se pare, rosti Rachel, că această inserţie a fost în aşa fel efectuată, încât sateliţii să facă descoperirea şi meteoritul să aibă legătură cu un eveniment cunoscut.

— Meteoritul Jungersol, interveni Corky.

— Dar ce valoare are asocierea meteoritului cu un eveniment arhicunoscut? ceru Pickering să afle, părând de-a dreptul înnebunit. Aceste fosile nu reprezintă o descoperire uluitoare în orice condiţii şi oricând? Nu mai contează aşa mult cu apariţia cărui meteorit sunt asociate!

Toţi trei dădură din cap.

Pickering ezită, părând nemulţumit:

— Numai dacă… bineînţeles…

Rachel aproape că văzu cum se învârteau rotiţele în capul directorului. Găsise cea mai simplă explicaţie pentru asocierea dintre meteorit şi evenimentul Jungersol, dar această explicaţie era şi cea mai tulburătoare.

— Doar dacă nu cumva inserţia a fost efectuată cu intenţia de a con-feri credibilitate unor date complet false.

Oftă şi se întoarse spre Corky:

— Doctore Marlinson, care este posibilitatea ca acest meteorit să fie doar o făcătură?

— O făcătură, domnule?

— Da. Un fals. Fabricat de cineva.

— Un meteorit fals?

Corky izbucni într-un râs nervos:

— Absolut imposibil! Acel meteorit a fost examinat de profesionişti. Inclusiv de mine. Scanări chimice, spectrografie, datare temporală cu rubidiu-stronţiu. Nu seamănă cu nici o rocă terestră. Meteoritul este autentic. Orice astrogeolog ar fi de acord cu asta.

Pickering păru să mediteze la cele aflate, mângâindu-şi încet cravata:

— Şi totuşi, dacă ţinem cont de cât are de câştigat NASA de pe urma acestei descoperiri realizate chiar acum, indiciile clare de falsificare a dovezilor şi atacul asupra voastră… prima şi singura concluzie logică pe care pot să o trag este că acest meteorit e doar un fals foarte bine executat.

— Imposibil!

Corky părea că-şi ieşise din fire:

— Cu tot respectul, vă spun, domnule, că meteoriţii nu sunt un soi de efecte speciale ca la Hollywood, fabricate într-un laborator pentru a induce în eroare o mână de astrofizicieni naivi. Sunt obiecte chimice complexe, cu structuri cristaline unice şi proporţii aparte între elemente!

— Nu vă contest părerea doctore, Marlinson! Pur şi simplu, urmăresc o înşiruire logică a unei analize. Luând în consideraţie că s-a vrut asasinarea dumneavoastră cu scopul de a împiedica dezvăluirea amănuntului că obiectul a fost inserat în gheaţă, mă determină să elaborez tot felul de scenarii nebuneşti. Ce anume va convinge că această rocă este cu adevărat un meteorit?

— Ce anume? O crustă de fuziune perfectă, prezenţa condrulelor, un procentaj care indică prezenţa nichelului deosebit de oricare altul terestru. Dacă sugeraţi că am fost păcăliţi de cineva care a produs acest meteorit în laborator, atunci tot ce pot spune este că acest laborator trebuie să fi avut vreo 190 de milioane de ani vechime. Corky scoase din buzunar o piatră care semăna cu un CD, pe care o aduse în faţa camerei. Noi am datat pe cale chimică mostre precum aceasta prin numeroase metode. Datarea prin rubidiu-stronţiu nu se poate falsifica!

Pickering păru surprins:

— Aveţi o mostră?

Corky ridică din umeri:

— Pe-acolo se găseau împrăştiate zeci de astfel de mostre.

— Vreţi să spuneţi, reluă Pickering, adresându-i-se de această dată lui Rachel, că NASA a descoperit un meteorit despre care spune că ar conţine urme de viaţă şi lasă oamenii să plece de acolo cu mostre?

— Ideea e că mostra din mâna mea chiar este autentică, insistă Corky apropiind roca de cameră. O puteţi da oricărui petrolog sau geolog sau astronom de pe planetă ca să o testeze. Cu toţii vă vor spune două lucruri: primul, că e veche de 190 de milioane de ani, al doilea, că nu seamănă din punct de vedere chimic cu rocile terestre.

Pickering se aplecă şi studie fosila încastrată în rocă. Păru, pe moment, ţintuit locului. În cele din urmă, oftă:

— Nu sunt om de ştiinţă. Tot ce pot spune este că, dacă acel meteorit este autentic, aşa cum pare, aş vrea să ştiu de ce NASA nu l-a predat lumii întregi aşa cum l-a găsit? De ce l-a plasat cineva cu grijă sub gheaţă, ca şi cum ar fi vrut să ne convingă de autenticitatea lui?

În acelaşi moment, în Casa Albă, un ofiţer de securitate forma numărul lui Marjorie Tench.

Consilierul principal răspunse de la primul apel:

— Da?

— Domnişoară Tench, rosti ofiţerul, am informaţiile pe care mi le-aţi cerut mai devreme. Despre apelul radiofonic efectuat de Rachel Sexton ceva mai devreme în seara asta. Am descoperit de unde provine.

— Spune-mi!

— Cei de la Serviciile Secrete spun că semnalul îşi avea originea la bordul submarinului U.S.S. Charlotte.

— Ce???

— Nu dispun de coordonatele exacte, dom'şoară, dar sunt siguri în privinţa codului navei.

— Oh, pentru numele lui Dumnezeu!

Tench trânti receptorul fără să mai scoată o vorbă.

Sunetele camuflate din "Camera moartă" a submarinului începeau să o ameţească uşor pe Rachel. Pe ecran, privirea tulburată a lui William Pickering se îndreptă acum spre Michael Tolland.

— Sunteţi tăcut, domnule Tolland!

Acesta îşi ridică privirea ca un elev scos la tablă pe neaşteptate.

— Domnule?

— Tocmai ne-aţi prezentat un documentar foarte convingător la televiziune. Ce spuneţi despre meteorit acum?

— Ei bine, domnule, îi răspunse Tolland evident stânjenit, trebuie să fiu de acord cu doctorul Marlinson. Cred că fosilele şi meteoritul sunt autentice. Cunosc destul de bine tehnicile de datare, şi vârsta acelei pietre a fost confirmată de teste multiple. La fel şi conţinutul de nichel. Datele astea nu pot fi fabricate artificial. Nu am nici un dubiu că această rocă, formată cu 190 de milioane de ani în urmă, prezintă raporturi ale conţinutului de nichel care atestă originea extraterestră şi conţine zeci de fosile confirmate prin testele de laborator, ale căror origini se află tot cu 190 de milioane de ani în urmă. Nu găsesc altă explicaţie posibilă decât aceea că NASA a descoperit un meteorit autentic.

Pickering tăcu. Pe chip i se aşternuse o expresie de perplexitate pe care Rachel nu o mai zărise niciodată la el.

— Ce avem de făcut, domnule? întrebă Rachel. Mie mi se pare evident că trebuie să îl punem în gardă pe preşedinte în privinţa datelor.

Pickering se strâmbă:

— Să sperăm că preşedintele nu ştie încă.

Rachel simţi că i se pune un nod în gât. Sugestia lui Pickering era cât se poate de limpede. "Preşedintele Herney ar putea fi implicat." Cumva, Rachel se îndoia profund, dar logica îi spunea că atât preşedintele, cât şi NASA aveau multe de câştigat dacă se adeverea că aşa stau lucrurile.

— Din nefericire, continuă Pickering, cu excepţia acelei hârtii de imprimantă care dezvăluie un puţ de inserţie, toate datele ştiinţifice indică o descoperire NASA credibila.