Senatorul Sexton îşi conduse, însufleţit iarăşi de speranţă, oaspetele neaşteptat înapoi la lift. Şeful SFF nu venise să îl răstignească pentru eşec, ci să îl consoleze şi să-l anunţe că bătălia nu se încheiase.

O posibilă fisură în armura NASA.

Înregistrarea video a ciudatei conferinţe de presă NASA îl convinsese pe Sexton că bătrânul avea dreptate — Chris Harper, directorul misiunii PODS, minţise. "Dar de ce? Iar dacă NASA nu rezolvase problema cu software-ul satelitului, cum descoperise meteoritul?"

Mergând spre lift, bătrânul zise:

— Uneori nu e nevoie decât să dai peste ceva care pare lipsit de importanţă. Poate că vom găsi o cale de a submina victoria NASA chiar din interior. Să aruncăm o umbră de neîncredere. Cine ştie către ce va conduce ea!

Bătrânul îşi fixă privirea obosită în ochii lui Sexton:

— Încă nu sunt pregătit să mă întind în pat şi să mor, domnule senator. Şi bănuiesc că nici dumneata nu eşti.

— Bineînţeles că nu, îi răspunse Sexton, cu o voce din care se deducea clar hotărârea. Am mers prea departe!

— Chris Harper a minţit, continuă şeful SFF, în vreme ce se urca în lift. Iar noi trebuie să aflăm de ce.

— Voi obţine informaţia cât pot de repede, replică Sexton.

"Am şi persoana potrivită pentru asta."

— Bine. Viitorul dumitale depinde de această chestiune.

Senatorul porni înapoi spre apartament cu pas mai uşor şi cu mintea mai limpede. "NASA a minţit în privinţa PODS." Singura problemă era cum putea dovedi Sexton acest lucru.

Gândurile i se îndreptaseră deja către Gabrielle Ashe. Oriunde s-ar fi aflat ea în acel moment, probabil că se simţea ca un rahat în ploaie. Fără îndoială că văzuse şi ea conferinţa de presă şi se găsea acum, probabil, pe un pod, gata să se arunce. Propunerea ei de a transforma NASA într-un subiect major al campaniei electorale a senatorului se dovedise cea mai mare greşeală din cariera lui Sexton.

Gabrielle îmi e datoare, gândi Sexton. Şi ea ştie asta."

Fata dovedise deja că poate face rost de secrete NASA. "Are o persoană de contact acolo", îşi zise Sexton. De săptămâni întregi îi furniza informaţii confidenţiale din interior. Gabrielle dispunea de relaţii pe care nu le împărţea cu alţii. Relaţii de care se putea folosi pentru a obţine date despre PODS. Mai mult, odată cu evenimentele din acea seară, fata devenise şi foarte motivată. Avea o datorie de plătit, iar Sexton bănuia că ea ar fi făcut orice ca să-i recâştige favorurile.

În dreptul uşii apartamentului, bodyguard-ul îl întâmpină cu un salut:

— Bună seara, domnule senator. Cred că am procedat corect dându-i voie lui Gabrielle să intre ceva mai devreme?! Mi-a spus că trebuie neaparat să discute cu dumneavoastră.

Sexton se opri:

— Ce spui?

— Domnişoara Ashe… Avea nişte informaţii importante pentru dumneavoastră ceva mai devreme în seara asta. De aceea am lăsat-o să intre.

Sexton încremeni. Privi uşa apartamentului. "Ce naiba tot îndrugă individul ăsta?"

Expresia de pe chipul bodyguard-ului se schimbă într-una de nedumerire şi de îngrijorare.

— Vă simţiţi bine, domnule senator? Vă aduceţi aminte, nu? Gabrielle a venit în timpul întâlnirii. A vorbit cu dumneavoastră, nu? Trebuie s-o fi făcut. A zăbovit ceva vreme înăuntru.

Sexton se holbă în gol mai multe secunde, simţind cum pulsul i-o ia razna. "Dobitocul ăsta a lăsat-o pe Gabrielle în apartamentul meu în timpul unei întâlniri private? Iar aia s-a fâţâit înăuntru şi a plecat fără a scoate vreo vorbă?" Sexton nici măcar nu-şi putea imagina ce auzise fata. Stăpânindu-şi cu greu mânia, se forţă să-i zâmbească omului de pază.

— Oh, da! Îmi cer scuze. Sunt epuizat. Am mai şi băut ceva. Domnişoara Ashe a discutat într-adevăr cu mine. Ai făcut ce trebuia.

Bodyguard-ul păru uşurat.

— Când a plecat a spus încotro se duce?

Omul clătină din cap:

— Era în mare grabă.

— Bine, mulţumesc.

Sexton intră în apartament spumegând de furie. "Cât de complicate au fost nenorocitele mele de ordine? Fără vizitatori!" Trebuia să presupună acum că, dacă stătuse înăuntru o vreme şi apoi ieşise fără a scoate o vorbă, Gabrielle auzise lucruri de care nu ar fi trebuit să afle. "Şi totul în seara asta blestemată."

Mai presus de orice, Sexton ştia că nu îşi permitea să piardă încrederea lui Gabrielle; când erau dezamăgite, femeile puteau deveni răzbunătoare şi proaste. Sexton trebuia să îi recâştige încrederea. Avea nevoie de ea în tabăra lui, în noaptea asta mai mult ca oricând.

Aflându-se la etajul patru al studiourilor de televiziune ABC, Gabrielle Ashe stătea singură în biroul cu pereţi de sticlă al Yolandei şi privea în gol spre covor. Întotdeauna se mândrise cu instinctele ei şi cu flerul de a şti în cine să aibă încredere. Pentru prima dată după mulţi ani, Gabrielle se simţea acum singură, neştiind pe ce cale să apuce.

Sunetul telefonului ei mobil o făcu să îşi ia privirea de la covor. Ezitând, îi răspunse.

— Gabrielle Ashe.

— Eu sunt, Gabrielle.

Recunoscu imediat timbrul vocii senatorului, deşi Sexton părea surprinzător de calm având în vedere cele petrecute.

— A fost o noapte a naibii de grea, zise el, aşa că lasă-mă să vorbesc. Sunt convins că ai văzut conferinţa preşedintelui. Isuse, noi am pariat pe cărţile proaste. Mi se face rău doar când mă gândesc la asta. Probabil că te învinovăţeşti singură. N-o face. Cine naiba ar fi putut să ghicească? Nu e vina ta. Oricum, ascultă-mă bine! Cred că există o cale de a recâştiga ce am pierdut.

Gabrielle se ridică. Nu putea să-şi imagine nici măcar la ce se referea Sexton. Nu era deloc reacţia la care se aşteptase.

— În seara asta am avut o întâlnire, continuă senatorul, cu reprezentanţi ai industriei aerospaţiale private, şi…

— Aţi avut? lăsă Gabrielle să-i scape fără voie, uluită să-l audă că re-cunoaşte. Adică… n-am avut nici cea mai vagă idee.

— Mda, nimic important. Te-aş fi rugat să participi, dar tipii ăştia ţin enorm la intimitatea lor. Unii dintre ei donează bani pentru campania mea. Nu e ceva despre care ar vrea ca lumea să afle.

Gabrielle se simţea complet dezarmată:

— Dar… nu e ilegal?

— Ilegal? Pe naiba, nu! Toate donaţiile sunt sub limita de două mii de dolari. Boabe de fasole. Tipii ăştia abia dacă deschid gura, dar eu le ascult smiorcăielile oricum. Să spunem că investesc în viitor. Păstrez discreţia asupra poveştii, deoarece, ca să fiu sincer, aparenţele nu sunt prea benefice. Dacă prind cumva de veste cei de la Casa Albă, se alege praful din toate astea. Oricum, ascultă, nu despre asta voiam să îţi vorbesc. Te-am sunat să îţi spun că, după întâlnirea din seara asta, discutam cu şeful SFF…

Timp de câteva secunde, deşi Sexton continua să vorbească, Gabrielle simţi cum faţa îi ia foc şi că ruşinea o copleşea. Fără nici cea mai mică aluzie din partea ei, senatorul recunoscuse întâlnirea cu directorii companiilor aerospaţiale private. "Perfect legal." Şi când se gândea ce era să facă! Slavă Domnului că o oprise Yolanda la timp. "A fost cât p-aci să sar în barca lui Marjorie Tench!"

— … Aşa că i-am spus şefului SFF, spunea senatorul, că tu ai putea obţine acea informaţie pentru noi.

Gabrielle asculta acum cu atenţie:

— În regulă!

— Contactul de la care ai primit informaţiile confidenţiale despre NASA în ultimele luni… Presupun că mai poţi lua legătura cu el!

"Marjorie Tench." Gabrielle se strâmbă ştiind că nu-i va putea mărturisi niciodată cum fusese manipulată de informatorul ei.

— Mmm… cred că da, minţi ea.

— Bine. Am nevoie de nişte informaţii de la tine. Chiar acum.

În timp ce-l asculta, Gabrielle înţelese cât de mult îl subestimase pe senatorul Sedgewick Sexton în ultima vreme. Poate că omul îşi mai pierduse din strălucire de când începuse ea să fie interesată de cariera lui. În seara asta însă îşi revenise. Ameninţat puternic de o lovitură mortală, Sexton plănuia un contraatac. În plus, n-avea de gând s-o pedepsească pe Gabrielle, chiar dacă ea fusese cea care îl condusese pe această cale nenorocită. În loc de asta, îi oferea ocazia să-şi ispăşească păcatele.