Făcu o pauză:

— Iar chestiunea asta cu atacul împotriva voastră…

Înălţă privirea spre Rachel:

— Ai menţionat trupele speciale.

— Da, domnule.

Îi povesti din nou despre armele cu muniţie îmbunătăţită şi despre desfăşurarea tactică.

Pickering părea din ce în ce mai nefericit. Rachel sesiză că şeful ei se gândea la numărul de oameni cu acces la o mică unitate militară de asasini. Cu siguranţa, preşedintele era unul dintre ei. Probabil şi Marjorie Tench, în calitatea ei de consilier principal. Foarte posibil ca şi Lawrence Ekstrom, prin prisma legăturilor lui cu Pentagonul. Din nefericire, când se gândi la nenumăratele posibilităţi, Rachel îşi dădu seama că forţa din spatele atacului putea fi aproape oricine cu un nivel politic adecvat şi cu relaţiile potrivite.

— L-aş putea suna pe preşedinte chiar acum, zise Pickering, dar cred că e o mutare înţeleaptă, cel puţin nu până când aflăm cine e în spatele acţiunilor. Puterea mea de a vă proteja se limitează în momentul în care Casa Albă se implică. În plus, nu sunt sigur ce i-aş putea povesti. Dacă meteoritul este autentic, aşa cum credeţi cu toţii, atunci acuzaţiile voastre în ceea ce priveşte puţul de inserţie şi atacurile nu au nici un sens; preşedintele ar avea tot dreptul să pună la îndoială pretenţiile mele.

Se opri, ca şi cum îşi studia variantele.

— Indiferent… care e adevărul sau cine sunt jucătorii, dacă aceste informaţii devin publice, unii oameni foarte puternici ar avea de suferit. V-aş propune să vă pun la adăpost imediat, înainte de a stârni scandalul.

"La adăpost?" Comentariul o surprinse pe Rachel.

— Eu cred că suntem deja la adăpost într-un submarin nuclear, domnule.

Pickering păru sceptic:

— Prezenţa voastră pe acel submarin nu va mai rămâne un secret pentru multă vreme. Vă scot imediat de acolo. Ca să fiu sincer, mă voi simţi mult mai bine dacă vă văd pe toţi trei în biroul meu.

Senatorul Sexton se aruncă pe canapea. Chiar dacă stătea în propria casă, se simţea ca un refugiat. Apartamentul plin cu doar o oră în urmă de prieteni şi sprijinitori părea acum uitat de toţi, părăsit de oamenii care se îmbulziseră să iasă pe uşă; peste tot se vedeau pahare goale şi cărţi de vizită.

Sexton se cuibărise singur în faţa televizorului, vrând mai mult decât orice să îl stingă şi totuşi fiind incapabil să se sustragă analizelor mass-media care curgeau încontinuu. Se găsea în Washington şi analiştilor nu le trebuia prea mult ca să se înghesuie cu opiniile lor pseudoştiinţifice şi filozofice, agăţându-se imediat de chestiunile urâte — politica. Ca nişte maeştri ai torturii care turnau acid peste rănile lui Sexton, canalele de ştiri afirmau şi reafirmau ceea ce era deja evident.

— Cu doar câteva ore în urmă, campania lui Sexton era pe culmi, spuse un analist. Acum, odată cu descoperirea făcută de NASA, această campanie s-a dus de râpă.

Sexton se strâmbă şi întinse mâna după sticla de Courvoisier ca să tragă o duşcă. Ştia că noaptea aceea avea să fie cea mai lungă şi cea mai pustie din toată viaţa lui. O dispreţuia pe Marjorie Tench pentru cursa pe care i-o întinsese. O dispreţuia pe Gabrielle Ashe pentru că ea îi propuse NASA ca subiect de campanie. Îl dispreţuia pe preşedinte pentru că era atât de norocos. Şi mai dispreţuia întreaga lume pentru că acum râdea de el.

— Evident, acest eveniment are un efect devastator asupra campaniei senatorului, zicea analistul. Preşedintele şi NASA au înregistrat un triumf uriaş prin această descoperire. O astfel de veste ar fi revigorat oricum campania electorală a preşedintelui, indiferent de poziţia lui Sexton în privinţa NASA, dar faptul că senatorul a recunoscut astăzi că ar merge până acolo încât să anuleze finanţarea NASA dacă ar fi nevoie… ei bine, acest anunţ prezidenţial reprezintă o dublă lovitură, din care senatorul nu îşi va mai reveni.

"Am fost indus în eroare, îşi zise Sexton. Casa Albă mi-a întins o nenorocită de capcană."

Analistul zâmbea acum:

— Credibilitatea pe care NASA o pierduse în faţa americanilor a fost recâştigată chiar mai mult decât se putea prevedea, iar ceea ce se întâmplă acum în stradă demonstrează clar că oamenii manifestă un sentiment au-tentic de mândrie naţională.

— Aşa şi trebuie, interveni moderatorul. Oamenii îl iubesc pe Herney, dar îşi pierduseră încrederea în el. Trebuie să recunoşti că preşedintele era în cădere liberă în sondaje în ultima vreme şi că a încasat mai multe lovi-turi serioase, dar le-a făcut faţă.

Sexton se gândi la dezbaterea de la CNN din acea după-amiază şi dădu din cap. Îi venea rău de la stomac. Toată acea lipsă de reacţie din partea NASA, pe care el o exploatase cu abilitate în ultima vreme, ajunsese acum o piatră de moară atârnată de gâtul lui. Practic, senatorul arăta acum ca un idiot. Fusese jucat pe degete cu măiestrie de către Casa Albă. Ura deja toate caricaturile care aveau să apară în ziarele de a doua zi. Numele lui avea să fie pomenit în toate bancurile. Evident, întreaga finanţare discretă din partea SFF avea să dispară. Situaţia se schimbase drastic. Toţi acei bărbaţi care fuseseră în apartamentul lui îşi văzuseră brusc visele spulberate. Privatizarea spaţiului cosmic tocmai se lovise de un zid de neclintit.

Luând o nouă duşcă de coniac, senatorul se ridică şi se îndreptă clătinându-se spre birou. Privi spre receptorul scos din furcă. Ştiind că era un act masochist, puse receptorul înapoi la locul lui şi începu să numere secundele.

"Una… două…" Telefonul sună. Sexton lăsă robotul să răspundă.

— Domnule senator, sunt Judy Oliver de la CNN. Aş vrea să vă ofer ocazia de a comenta descoperirea NASA din această seară. Vă rog să mă sunaţi.

Clic.

Sexton începu să numere din nou. "Unu…" Telefonul începu să sune. Sexton îl ignoră, lăsând din nou robotul să îşi facă treaba. Un alt reporter.

Luând sticla de coniac cu el, senatorul se aventură către uşa glisantă a balconului. O trase şi păşi afară în noaptea rece. Sprijinindu-se de balustradă, privi dincolo de oraş spre faţada iluminată a Casei Albe. Luminile păreau că tremură bucuroase în vânt.

"Ticăloşii, îşi zise el. De secole căutăm dovezi ale vieţii în ceruri. Le găsim acum, în acelaşi an nenorocit în care sunt alegeri?" Asta nu mai era o potrivire perfectă, ci clarviziune de-a dreptul. Din câte putea observa Sexton, în fiecare fereastră de apartament se reflectau luminile televizoarelor. Se întreba unde era Gabrielle Ashe în seara asta. Totul se întâmplase din vina ei. Ea îl "hrănise" cu eşecurile agenţiei spaţiale, servindu-i-le unul câte unul.

Ridică sticla ca să tragă o altă duşcă.

"Blestemata de Gabrielle… ea e motivul pentru care sunt acum în rahat.

În cealaltă parte a oraşului, în timp ce stătea în mijlocul haosului studioului de producţie a postului ABC, Gabrielle se simţea complet amorţită. Anunţul preşedintelui venise ca o lovitură de măciucă, lăsând-o să cadă într-o stare semi-catalitică. Stătea în picioare, cu genunchii înţepeniţi, în mijlocul camerei de producţie holbându-se la unul dintre monitoare, în vreme ce iadul se dezlănţuise în jurul ei.

Primele secunde ale anunţului aduseseră o tăcere de mormânt în sala de ştiri. Peste câteva clipe însă, toată încăperea se transformase într-un vulcan de reporteri agitaţi. Oamenii erau profesionişti. N-au timp pentru meditaţii. Aveau să o facă şi pe asta după terminarea treburilor pentru care erau plătiţi. Pe moment, publicul voia să afle mai multe, şi ABC trebuia să furnizeze informaţiile. Povestea asta avea toate ingredientele — ştiinţă, istorie, dramă politică — pentru a deveni un eveniment cu un impact uriaş asupra publicului. Nimeni din mass-media nu avea să doarmă în acea noapte.

— Gabs? se auzi vocea Yolandei. Hai să mergem înapoi în biroul meu înainte ca să-şi dea seama cineva cine eşti şi să înceapă să te descoase ca să afle ce înseamnă toate acestea pentru campania lui Sexton.