Rachel simţi un fior. "Cineva ne urmăreşte." Simţea pericolul din vocea directorului. "Să schimbăm destinaţia." Probabil că şeful ei ar fi fost mulţumit să afle că ea sunase cu exact acelaşi scop, chiar dacă din motive cu totul diferite.

— Povestea aia cu autenticitatea, rosti Rachel. Am discutat despre ea. S-ar putea să existe o cale de a o confirma sau nega în mod categoric.

— Excelent. Lucrurile au evoluat şi cel puţin atunci aş avea un teren solid pe care să acţionez.

— Dovada implică oprirea noastră undeva pentru o scurtă perioadă. Unul dintre noi are acces la un laborator din…

— Fără locaţii exacte, te rog. Pentru siguranţa ta.

Rachel n-avea nici o intenţie să îşi transmită planurile printr-o asemenea linie de comunicaţii.

— Ne puteţi acorda permisiunea de a ateriza la GAS-AC?

Pickering rămase tăcut câteva clipe. Rachel îşi dădu seama că încerca să proceseze informaţia. GAS-AC reprezenta o prescurtare NRO obscură pentru Staţia Aeriană a Grupului de Pază de Coastă din Atlantic City. Rachel spera ca directorul să o cunoască.

— Da, rosti el într-un târziu. Pot face aranjamente. Este destinaţia voastră finală?

— Nu. De acolo avem nevoie de un elicopter.

— Vă va aştepta o aeronavă.

— Mulţumesc.

— Îţi recomand prudenţă extremă până ce vom afla mai multe. Nu vorbi cu nimeni. Bănuielile tale au atras îngrijorarea profundă a unor persoane puternice.

"Tench", îşi spuse Rachel, dorindu-şi să fi reuşit contactul direct cu preşedintele.

— Acum mă aflu în maşina mea, în drum spre întâlnirea cu femeia în discuţie. Mi-a cerut o întâlnire privată într-o locaţie neutră. Multe ar trebui să se lămurească.

"Pickering se duce să se întâlnească undeva cu Tench?" Dacă femeia refuzase să discute cu el la telefon însemna că era vorba de ceva foarte important.

Pickering reluă:

— Nu discuta cu nimeni coordonatele finale. Şi fără contacte radio. S-a înţeles?

— Da, domnule. Vom ajunge la GAS-AC peste o oră.

— Transportul va fi asigurat. Când ajungi la destinaţia finală, mă poţi contacta pe canale mai sigure.

Făcu o pauză.

— Nu pot sublinia îndeajuns importanţa confidenţialităţii pentru securitatea ta. În seara asta, te-ai ales cu duşmani puternici. Fii foarte prudentă!

Pickering închise.

Întorcându-se spre Tolland şi spre Corky, Rachel se simţi extrem de încordată.

— Vreo schimbare de destinaţie? întrebă Tolland, aşteptând cu nerăbdare răspunsul.

Rachel dădu ezitând din cap:

— Spre Goya.

Corky oftă şi se uită la mostra de meteorit din palmă.

— Eu tot nu-mi pot imagina că NASA putea să…

Lăsă vorbele să se piardă în aer, părând tot mai îngrijorat cu fiecare clipă.

"Vom afla destul de curând", îi explică Rachel în gând.

Se duse în cabină şi înapoie dispozitivul de comunicaţii radio. Privind prin parbriz în jos la plafonul de nori luminaţi de razele lunii, o cuprinse brusc sentimentul neliniştitor că n-avea să le placă ce vor descoperi la bordul vasului lui Tolland.

Conducându-şi maşina de-a lungul Leesburg Highway, William Pickering se simţea ciudat de singur. Ceasul arăta aproape ora două dimineaţa şi şoseaua era pustie. Trecuseră şapte ani de când nu mai condusese la o oră atât de târzie.

Vocea răguşită a lui Marjorie Tench continua să-l râcâie pe creier: "Haideţi să ne întâlnim la FDR Memorial!"

Pickering încercă să-şi aducă aminte când se întâlnise ultima dată faţă în faţă cu Marjorie Tench. Niciodată o asemenea experienţă nu fusese plăcută. Se întâmplase cu două luni în urmă. La Casa Albă. Tench stătea vizavi de Pickering la o masă lungă de stejar, înconjurată de membri ai Consiliului Naţional de Securitate, ai Statului Major al Armatei, ai CIA, de preşedintele Herney şi de directorul administrativ al NASA.

— Domnilor, rostise şeful CIA, uitându-se direct la Marjorie Tench. Mă aflu din nou în faţa dumneavoastră ca să presez această administraţie să se ocupe de criza de securitate de la NASA.

Declaraţia nu luase pe nimeni prin surprindere. Gafele de securitate făcute de NASA deveniseră un subiect deja obositor în lumea serviciilor secrete. Cu două zile înainte de acea întâlnire, peste trei sute de fotografii de satelit de înaltă rezoluţie, provenind de la unul dintre sateliţii NASA de observare a planetei fuseseră furate de hackeri dintr-o bază de date NASA. Dezvăluind din întâmplare locaţia unei tabere militare americane secrete de instruire din nordul Africii, fotografiile apăruseră imediat pe piaţa neagră, de unde fuseseră cumpărate de servicii secrete inamice din Orientul Mijlociu.

— În ciuda celor mai bune intenţii, continuase directorul CIA cu o voce îngrijorată, NASA continuă să fie o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Mai precis, agenţia noastră spaţială nu este echipată pentru protecţia datelor şi a tehnologiilor pe care le dezvoltă.

— Îmi dau seama, replicase preşedintele, că au existat anumite indiscreţii. Scurgeri de date care ne-au făcut mult rău. Iar faptul ăsta mă tulbură profund.

Făcuse un semn dincolo de masă, înspre directorul administrativ al NASA, Lawrence Ekstrom.

— De aceea, căutăm noi modalităţi de a întări securitatea NASA.

— Cu tot respectul, îl întrerupsese directorul CIA, orice schimbări vor fi implementate în sistemul de securitate al NASA, acestea vor fi ineficiente câtă vreme operaţiunile agenţiei vor rămâne în afara protecţiei oferite de comunitatea serviciilor secrete ale Statelor Unite.

Declaraţia provocase agitaţie printre participanţi. Toată lumea îşi dădea seama care era obiectivul final.

— După cum ştiţi, continuase directorul CIA, pe un ton mai tăios, toate entităţile guvernamentale americane care au de-a face cu informaţii secrete — armata, CIA, NSA, NRO — sunt guvernate de anumite reguli stricte de confidenţialitate şi toate trebuie să se supună unor legi restrictive privind punerea la adăpost a datelor pe care le folosesc şi a tehnologiilor pe care le dezvoltă. Şi atunci vă întreb din nou, pe toţi, de ce NASA, agenţia care produce actualmente cele mai importante tehnologii aerospaţiale, imagistice, aeronautice, software, de recunoaştere şi de telecomunicaţii folosite de comunitatea forţelor armate şi de cea a serviciilor secrete, funcţionează în afara acestei umbrele a confidenţialităţii.

Preşedintele oftase din greu. Propunerea era cât se poate de limpede. "Restructuraţi NASA astfel încât să devină parte componentă a comunităţii serviciilor secrete şi a celor militare." Cu toate că restructurări similare avuseseră loc în trecut în cazul altor agenţii, Herney refuza cu obstinaţie ideea de a plasa NASA sub aripa Pentagonului, a Agenţiei de Constraspionaj a Statelor Unite, a NRO-ului sau a oricărei alte instituţii militare. Chestiune care începuse deja să dezbine Consiliul Naţional de Securitate, mulţi dintre membrii acestuia luând partea comunităţii serviciilor secrete.

Lawrence Ekstrom nu părea niciodată mulţumit în astfel de întâlniri, iar acea întâlnire nu făcuse excepţie de la regulă. Îi aruncase o privire ucigătoare directorului CIA:

— Cu riscul de a mă repeta, domnule, intervenise el, tehnologiile dezvoltate de NASA sunt pentru medii academice şi nonmilitare. Este alegerea dumneavoastră dacă Serviciile Secrete vor să întoarcă vreunul dintre sateliţii noştri ca să mai arunce o privire asupra Chinei.

Auzind intervenţia, directorul CIA păruse gata să explodeze.

Pickering sesizase momentul de maximă tensiune şi interveni în discuţie:

— Larry, zisese el, atent să păstreze un ton neutru, în fiecare an NASA îngenunchează în faţa Congresului şi se milogeşte pentru acordarea de fonduri. Tu derulezi operaţiuni cu finanţări prea sărace şi plăteşti preţul prin misiuni eşuate. Dacă NASA va fi încorporată comunităţii serviciilor secrete, nu va mai trebui să ceară ajutorul Congresului. Agenţia va fi finanţată din bugetele secrete, la niveluri semnificativ mai înalte. Este o soluţie în urma căreia câştigă toţi. NASA va dispune de banii necesari pentru a-şi desfăşura activitatea în mod adecvat, iar serviciile secrete vor dormi liniştite ştiind că tehnologiile NASA sunt protejate.