Deşi încă mai purta halatul de baie, Zach Herney se aşeză la biroul lui din Biroul Oval. Îl durea cumplit capul. Tocmai aflase ultima noutate din puzzle.

"Marjorie Tench e moartă."

Subalternii preşedintelui îi spuseseră că deţineau informaţii conform cărora Tench se dusese la FDR Memorial pentru o întâlnire cu William Pickering. Acum, că Pickering lipsea, toată lumea se temea că murise şi el.

Preşedintele şi Pickering purtaseră destule bătălii în ultima vreme. Cu mai multe luni în urmă, Herney aflase că directorul NRO se angajase în tot felul de activităţi ilegale, în numele preşedintelui, pentru a-i salva acestuia campania electorală.

Pickering obţinuse pe căi obscure diverse informaţii, de natură să distrugă campania lui Sexton — fotografii scandalos de obscene ale senatorului cu Gabrielle Ashe, dosare financiare incriminatoare care dovedeau că Sexton lua mită de la companii aerospaţiale private. Pickering îi trimisese toate dovezile lui Marjorie Tench, sub rezerva anonimatului, presupunând că administraţia de la Casa Albă va folosi acele informaţii cu înţelepciune. Numai că, după ce văzuse datele, Herney îi interzisese lui Tench să le folosească. Scandalurile sexuale şi cele financiare reprezentau nişte cancere în Washington, aşa că adăugarea unora noi nu ar fi făcut decât să distrugă şi mai tare credibilitatea guvernului în ochii cetăţenilor.

"Cinismul ucide această ţară", îşi zisese mereu Herney.

Cu toate că ştia prea bine că îl poate distruge pe Sexton folosind scandalul, Herney socotise că preţul plătit avea să fie ruinarea demnităţii Senatului Statelor Unite, iar preşedintele nu putea accepta plata unui asemenea preţ.

"Fără campanii negative." Herney voia să-l bată pe Sexton în luptă dreaptă.

Înfuriat de refuzul Casei Albe de a folosi dovezile furnizate, Pickering încercase să provoace el însuşi scandalul, generând zvonul că Sexton se culcase cu Gabrielle Ashe. Din nefericire, Sexton îşi proclamase nevinovăţia cu o asemenea indignare şi atât de convingător, încât preşedintele fusese nevoit să-şi ceară el însuşi scuze pentru un asemenea zvon. În cele din urmă Pickering făcuse mai mult rău decât bine. Herney îl ameninţase pe Pickering că îl va elibera din funcţie dacă se va mai amesteca în campania lui electorală. Marea ironie în toată povestea asta consta în faptul că Pickering nici măcar nu îl plăcea pe preşedinte. Tentativele directorului NRO de a-l ajuta pe Herney erau cauzate de frica pentru soarta agenţiei spaţiale americane. Zach Herney era răul cel mai mic dintre cele două posibile.

"Şi acum cineva îl ucisese pe Pickering?"

Herney nu-şi putea imagina cine.

— Domnule preşedinte? îl întrerupse un angajat. Aşa cum aţi cerut, l-am sunat pe Lawrence Ekstrom şi i-am spus despre Marjorie Tench.

— Mulţumesc.

— Ar vrea să discute cu dumneavoastră, domnule!

Herney continua să fie supărat pe directorul administrativ pentru că-l minţise în legătură cu PODS.

— Spune-i că o să discut cu el de dimineaţă.

— Domnul Ekstrom vrea să vorbească cu dumneavoastră chiar acum, domnule!

Angajatul părea tulburat:

— E foarte supărat.

"El e supărat?" Herney simţi că mai are puţin şi explodează.

Plecând să discute cu Ekstrom, preşedintele se întrebă dacă a mai rămas ceva rău pe lumea asta care să nu se fi întâmplat în acea noapte.

La bordul navei, Rachel simţea că mintea i se limpezea. Misterele începeau să fie elucidate. Adevărul care începea să se contureze din ce în ce mai clar îi dădea un sentiment de goliciune şi de dezgust. Rachel se uita la străinul din faţa ei şi abia dacă îi auzea vocea.

— Trebuia să reconstruim imaginea NASA, spunea Pickering. Popularitatea şi fondurile aflate în vertiginoasă descreştere deveniseră periculoase pe mai multe planuri.

Pickering se opri, uitându-se ţintă la ea cu ochii lui cenuşii:

— Rachel, NASA căuta un triumf cu disperare! Cineva trebuia să materializeze această dorinţă.

"Ceva trebuia făcut", îşi zise Pickering.

Meteoritul însemnase un ultim act disperat. Pickering şi alţii încercaseră să salveze NASA prin susţinerea din răsputeri a ideii de încorporare a agenţiei spaţiale în comunitatea serviciilor secrete unde aceasta s-ar fi bucurat de niveluri de finanţare şi de securitate mai bune, însă Casa Albă refuzase în permanenţă ideea, ca fiind un atac împotriva ştiinţei pure. "Idealism mărginit." Odată cu creşterea în popularitate a retoricii anti-NASA a senatorului Sexton, Pickering şi gaşca lui de factori de putere militari se treziseră că nu mai dispun de timp. Hotărâseră că trebuie să captiveze imaginaţia contribuabililor şi a Congresului cu ceva, ca unică modalitate de a mai salva imaginea NASA şi de a împiedica vânzarea agenţiei pe bucăţi. Dacă voia să supravieţuiască, agenţia avea nevoie disperată de o infuzie de grandoare — ceva care să le reamintească contribuabililor de zilele de glorie ale misiunilor Apollo. Iar dacă Zach Herney voia să-l învingă pe senatorul Sexton, atunci avea nevoie de un ajutor serios.

"Am încercat să-l ajut", îşi spuse Pickering, amintindu-şi de dovezile zdrobitoare pe care i le trimisese lui Marjorie Tench. Din păcate, Herney interzisese folosirea lor, astfel că lui Pickering nu îi rămăsese altă soluţie decât să treacă la măsuri drastice:

— Rachel, zise Pickering, informaţia pe care ai trimis-o pe fax de pe această navă este extrem de periculoasă. Trebuie să înţelegi asta. Dacă se află tărăşenia asta, Casa Albă şi NASA vor părea complici. Preşedintele şi NASA vor primi o lovitură năucitoare. Nici preşedintele şi nici NASA nu ştiu nimic, Rachel. Agenţia şi Casa Albă sunt nevinovate! Sunt ferm convinşi că meteoritul este autentic.

Pickering nici măcar nu încercase să-i implice pe Herney şi pe Ekstrom, pentru că amândoi erau mult prea idealişti ca să accepte vreo înşelătorie, indiferent de potenţialul acesteia de a salva agenţia spaţială sau preşedinţia. Singura crimă pe care o înfăptuise administratorul Ekstrom fusese forţarea directorului de misiune PODS să mintă în legătură cu aplicaţia software de detectare a anomaliilor, o faptă pe care Ekstrom, fără îndoială, o regretase din clipa în care îşi dăduse seama cât de cercetat va deveni acest meteorit.

Frustrată de insistenţa lui Herney de a duce o bătălie cinstită, Marjorie Tench complotase cu Ekstrom pentru minciuna cu PODS, sperând că un mic succes în acea cauză va ajuta la limitarea dezastrului produs de atacurile lui Sexton.

"Dacă Tench ar fi folosit pozele şi datele financiare pe care i le-am dat, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat!"

Tench îşi semnase condamnarea la moarte — chiar dacă un asemenea asasinat era profund regretabil — în clipa în care o sunase pe Rachel şi îi aruncase acuzaţiile de fraudă în faţă. Pickering ştia că Tench ar fi efectuat investigaţii detaliate, până ce ar fi ajuns la motivele clare ale unor asemenea acuzaţii, iar directorul nu îşi putea permite o astfel de anchetă. Ca o ironie, Tench îşi slujea preşedintele mai bine moartă decât vie, căci sfârşitul ei violent nu putea decât să aducă voturi din simpatie pentru Casa Albă şi să arunce bănuiala unui joc murdar asupra senatorului Sexton, umilit în mod public de către Tench cu ocazia dezbaterii de la CNN.

Rachel rămase fermă pe poziţie. Din ochi îi ţâşneau flăcări.

— Înţelege, reluă Pickering. Dacă se află adevărul despre meteorit, vei distruge, un preşedinte şi o agenţie spaţială, amândoi nevinovaţi. Totodată, vei aduce un individ periculos în Biroul Oval. Trebuie să aflu unde ai trimis faxul.

În vreme ce directorul îi vorbea, pe chipul lui Rachel apăru o expresie ciudată. O imagine îndurerată a groazei cuiva care tocmai realizase că era posibil să fi comis o greşeală gravă.