— Marjorie, rosti Pickering cu o limpezime în voce care nu lăsa loc la interpretări. Cineva mă minte. Sunt sigur de asta. Fie este Rachel Sexton şi cei doi oameni de ştiinţă civili, fie eşti tu. Eu cred că tu o faci.

Tench explodă:

— Cum îndrăzneşti…

— Indignarea ta nu mă impresionează, aşa că scuteşte-mă! Ar fi bine să ştii că dispun de dovezi certe ale faptului că NASA şi Casa Albă au spus neadevăruri în seara asta.

Tench tăcu brusc.

Pickering o lăsă să fiarbă câteva clipe:

— La fel ca tine, nici pe mine nu mă interesează haosul politic. Însă au fost spuse minciuni. Minciuni care nu stau în picioare. Dacă vrei să te ajut, va trebui să începi prin a fi cinstită cu mine.

Tench păru gata să accepte:

— Dacă sunteţi atât de sigur că au fost minciuni, de ce nu aţi ieşit în faţă?

— Eu nu mă amestec în chestiuni politice.

Tench mormăi ceva care părea a fi "rahat".

— Vrei să-mi spui, Marjorie, că anunţul preşedintelui din seara asta a fost în întregime corect?

Pe linie se lăsă o tăcere lungă.

Pickering ştia că o prinsese în laţ:

— Ascultă, ştim amândoi că asta e o bombă cu ceas care stă să explodeze. Încă nu e prea târziu. Putem face nişte compromisuri.

Tench nu zise nimic câteva secunde. În cele din urmă oftă:

— Ar trebui să ne vedem.

"Punct ochit, punct lovit", îşi zise Pickering.

— Trebuie să vă arăt ceva, rosti Tench. Ceva care cred că va arunca o lumină asupra acestei chestiuni.

— Vin la tine la birou.

— Nu, îl opri ea grăbită. E târziu. Prezenţa dumitale aici ar ridica semne de întrebare. Prefer ca această poveste să rămână între noi.

Pickering citi printre rânduri. "Preşedintele habar n-are despre ce e vorba."

— Eşti bine venită aici, o invită el.

Tench păru neîncrezătoare:

— Haideţi să ne întâlnim într-un loc mai discret.

Pickering se aşteptase la aşa ceva.

— FDR Memorial este un loc convenabil pentru Casa Albă, propuse Tench. La ora asta târzie din noapte locul e pustiu.

Pickering analiză propunerea. FDR Memorial se afla la jumătatea drumului dintre monumentele Jefferson şi Lincoln, într-o zonă extrem de sigură a oraşului. După mai multe secunde de tăcere, Pickering fu de acord.

— Într-o oră, încheie Tench conversaţia. Şi veniţi singur.

Imediat după ce închise, Marjorie Tench îl sună pe directorul administrativ al NASA. Îi relată lui Ekstrom veştile proaste cu o voce încordată:

— Pickering s-ar putea să reprezinte o problemă.

În vreme ce stătea la biroul Yolandei Cole din camera de producţie studioului ABC şi forma numărul de telefon al serviciului de informaţii, Gabrielle Ashe se simţea din nou plină de speranţă.

Informaţiile pe care i le împărtăşise Sexton, odată confirmate, îi ofereau o nouă perspectivă. "NASA a minţit în legătură cu PODS?" Gabrielle urmărise conferinţa de presă în cauză şi îşi aminti că se mirase atunci de ciudăţenia ei. Cu toate astea, uitase cu totul de ea. Cu câteva săptămâni înainte, PODS nu însemna un subiect crucial. În seara asta însă, PODS devenise subiectul în sine.

Acum, Sexton avea nevoie de informaţii din interior şi avea nevoie de ele urgent. Se baza pe "informatorul" lui Gabrielle pentru a le obţine. Gabrielle îl asigurase că va face tot posibilul. Bineînţeles că problema în cauză o constituia faptul că informatorul era Marjorie Tench, care n-avea s-o ajute cu nici un chip. Aşa că Gabrielle trebuia să obţină acele informaţii pe altă cale.

— Serviciul de informaţii, răspunse o voce la apelul telefonic.

Gabrielle îşi formulă cererea. Centralista îi furniză trei posibile locaţii pentru numele Chris Harper în Washington. Gabrielle le încercă pe toate.

Primul număr aparţinea unei firme de avocaţi. La cel de-al doilea nu primi nici un răspuns. Al treilea tocmai suna.

O femeie îi răspunse de la primul apel:

— Reşedinţa Harper.

— Doamna Harper? întrebă Gabrielle pe un ton extrem de politicos. V-am trezit cumva?

— Doamne, nu! Cred că nimeni nu doarme în noaptea asta.

Femeia părea emoţionată. Gabrielle auzea televizorul în fundal. Relatări despre meteorit.

— Presupun că îl căutaţi pe Chris, nu?

Gabrielle simţi cum i se accelerează pulsul:

— Da, doamnă!

— Mă tem că nu e aici. A fugit la lucru imediat după ce s-a încheiat conferinţa de presă a preşedintelui.

Femeia chicoti ca pentru sine.

— Bineînţeles, nu cred că va lucra ceva. Cel mai probabil va sărbători. Anunţul a fost o surpriză pentru el, să ştiţi. Pentru toată lumea, de altfel. Telefonul nostru a sunat toată seara. Pun pariu toată echipa NASA e la serviciu acum.

— Complexul de pe strada E? întrebă Gabrielle, presupunând că femeia se referea la sediul NASA.

— Chiar acolo. Luaţi-vă o pălărie de petrecere.

— Mulţumesc. Dau eu de el acolo.

Gabrielle închise. Se grăbi să iasă pe platoul de producţie şi o găsi pe Yolanda, care tocmai terminase de pregătit un grup de experţi în probleme spaţiale pentru o transmisiune a comentariilor lor entuziaste legate de meteorit.

Văzând-o pe Gabrielle venind spre ea, Yolanda îi zâmbi.

— Arăţi mai bine, zise ea. Începi să vezi lucrurile mai în roz?

— Tocmai am vorbit cu senatorul. Întâlnirea lui din seara asta nu a avut ca subiect ceea ce am crezut eu.

— Ţi-am spus că Tench te joacă pe degete. Cum suportă senatorul veştile despre meteorit?

— Mai bine decât mă aşteptam.

Yolanda păru surprinsă:

— Îmi imaginam că s-a aruncat deja în faţa unui autobuz.

— Crede că s-ar putea ca datele NASA să fie incorecte.

Yolanda pufni, neîncrezătoare:

— A văzut aceeaşi conferinţă de presă ca mine? De câte confirmări şi reconfirmări mai e nevoie?

— Mă duc până la NASA să verific ceva.

Sprâncenele pensate ale Yolandei se arcuiră în semn de avertisment:

— Mâna dreaptă a senatorului Sexton se duce la sediul NASA cu revendicarea în băţ? În noaptea asta? Ştii cum se pronunţă "lapidare publică"?

Gabrielle îi vorbi Yolandei despre bănuiala lui Sexton legată de faptul că directorul proiectului PODS, Chris Harper, minţise în legătură cu rezolvarea problemei software a sistemului de sateliţi.

Yolanda părea tot mai sceptică:

— Noi am acoperit acea conferinţă de presă, Gabs. Recunosc, Harper nu era în apele lui în noaptea aia, dar NASA a afirmat că omul se simţea îngrozitor de râu.

— Senatorul Sexton e convins că el a minţit. Şi alţii sunt convinşi de asta. Oameni influenţi.

— Păi dacă aplicaţia software de detectare a anomaliilor nu a fost reparată, atunci cum a detectat PODS meteoritul?

"Exact asta a spus şi Sexton", îşi spuse Gabrielle.

— Nu ştiu. Dar senatorul vrea să îi aduc nişte răspunsuri.

Yolanda clătină din cap:

— Din disperare, Sexton te trimite în gura lupului, încercând să găsească nod în papură. Nu te duce! Nu-i datorezi nimic.

— I-am distrus complet campania electorală!

— Ghinionul a fost cel care i-a distrus campania.

— Dar dacă senatorul are dreptate şi directorul de proiect chiar a minţit…

— Draga mea, dacă acest director a minţit în faţa lumii întregi, ce te face să crezi că îţi va spune ţie adevărul?

Gabrielle se gândise deja la asta şi îşi concepuse o strategie.

— Dacă descopăr o poveste interesantă acolo, te sun!

Yolanda scoase un chiţăit sceptic:

— Dacă descoperi o poveste interesantă acolo, eu îmi mănânc pălăria.