"Nu-i de mirare că administraţia de la Casa Albă nu a ieşit la rampă." Gabrielle îşi dădea seama că pozele erau o armă cu dublu tăiş. Oricât de şocante, ele erau totuşi complet neconcludente.

Gabrielle simţi brusc un fior de speranţă.

"Casa Albă nu poate dovedi că ar fi vreuna reală!"

Demonstraţia de forţă a lui Tench faţă de Gabrielle fusese nemiloasă prin simplitate: recunoaşte legătura amoroasă sau uită-te Sexton cum ajunge la închisoare. Brusc totul căpăta un sens. Casa Albă avea nevoie ca Gabrielle să recunoască legătura, altfel pozele erau lipsite de valoare. Un licăr de încredere începu să o însenineze.

În vreme ce trenul se opri şi uşile se deschiseră, o altă uşă îndepărtată păru să se deschidă în mintea Gabriellei, scoţând la iveală o posibilitate şocantă: "Poate că tot ce mi-a spus Tench despre mită e o minciună.

În definitiv, ce văzuse Gabrielle cu adevărat? Nimic concludent — câteva extrase bancare fotocopiate, o fotografie cenuşie a lui Sexton într-un garaj. Toate acestea pot fi foarte bine şi contrafăcute. Tench ar fi putut să-i arate cu viclenie înregistrări financiare trucate în acelaşi loc cu pozele cu ei doi, sperând ca Gabrielle să accepte întregul pachet ca adevărat. Era un procedeu intitulat "autentificare prin asociere" şi politicienii îl foloseau tot timpul pentru a vinde concepte dubioase.

"Sexton e nevinovat", îşi spuse Gabrielle. Casa Albă era disperată şi decisese să rişte totul determinând-o pe Gabrielle să facă publică legătura intimă. Aveau nevoie ca Gabrielle să-l părăsească pe Sexton în mod public şi scandalos. "Fugi cât mai poţi, îi spusese Tench. Ai timp până diseară la opt." Ultimul resort de presiune în vânzări. "Totul se potriveşte", gândi ea.

"Cu excepţia unui lucru…"

Singura piesă neclară din acest puzzle erau mesajele contra NASA pe care Tench i le trimisese lui Gabrielle. Acest fapt sugera că NASA chiar voia ca Sexton să îşi consolideze poziţia anti-NASA, astfel încât să se poată folosi de acest lucru împotriva lui. Sau nu voia? Gabrielle îşi dădu seama că până şi mesajelor le putea găsi o explicaţie perfect logică.

"Şi dacă mesajele nu veneau de la Tench?"

Poate că Tench prinsese un trădător din interior care îi trimitea informaţii lui Gabrielle, îl concediase, apoi intervenise şi trimisese ea însăşi ultimul mesaj, chemând-o la întâlnire. "Tench putea să fi pretins că lăsase să se scurgă intenţionat toate informaţiile despre NASA — ca să mă prindă pe mine în cursă."

Mecanismele hidraulice ale metroului şuierară în L'Enfant Piaza, semn uşile erau pe punctul de a se închide.

Gabrielle privi peronul. Mintea îi lucra cu febrilitate. Habar n-avea dacă bănuielile ei aveau sens sau dacă reprezentau doar o dorinţă, dar orice s-ar fi întâmplat trebuia să vorbească cu senatorul imediat — indiferent că era o seară P.E.

Ţinând strâns în braţe dosarul cu fotografii, Gabrielle coborî din tren exact în clipa în care se închiseră uşile. Avea o nouă destinaţie către care să se îndrepte: Westbrooke Place Apartments.

Luptă sau fugi.

Ca biolog, Tolland ştia că într-un organism care sesiza pericole se petreceau schimbări fiziologice. Adrenalina inunda cortexul cerebral, mărind ritmul bătăilor inimii şi comandând creierului să ia cea mai veche şi mai instinctivă decizie bilogicâ — să accepte bătălia sau să se facă nevăzut.

Instinctul îi comanda lui Tolland să dispară, însă raţiunea îl avertiza că era încă legat cu o coardă de Norah Mangor. Oricum, nu putea fugi nicăieri. Pe o rază de kilometri întregi singurul adăpost era habisfera, iar atacatorii, oricine naiba mai erau şi ei, se poziţionaseră sus pe gheţar, anulând această opţiune. În spate, platoul larg deschis de gheaţă se vărsa într-o câmpie lungă de trei kilometri care se termina într-o cădere abruptă în mare. A fugi în acea direcţie însemna moarte prin expunere. Şi chiar dacă nu ar fi existat aceste obstacole practice, Tolland ştia că nu-i putea părăsi pe ceilalţi. Norah şi Corky se aflau încă în spaţiu deschis, legaţi de Rachel şi de el.

Tolland rămase la pământ lângă Rachel, în vreme ce proiectilele de gheaţă continuau să izbească sania în partea încărcată cu echipamente. Cercetă cu privirea conţinutul saniei, căutând o armă, un pistol de semnalizare, o staţie radio… ceva, orice.

— Fugi! îi strigă Rachel, continuând să gâfâie.

În acel moment, ca prin minune, grindina de proiectile se opri. Noaptea deveni brusc calmă, în ciuda vântului năucitor… ca o furtună care s-ar fi potolit pe neaşteptate.

Uitându-se cu prudenţă pe lângă marginea saniei, Tolland zări atunci una dintre cele mai înfiorătoare privelişti din viaţa lui.

Din întuneric se iviră în perimetrul luminat de făclie trei siluete fantomatice, alunecând lin pe schiuri şi fără a scoate vreo vorbă. Siluetele erau îmbrăcate în costume albe de schi. Pe post de bete, în braţe purtau nişte puşti mari, cum Tolland nu mai văzuse niciodată. Chiar şi schiurile erau bizare, aşa scurte şi futuriste cum se prezentau. Semănau mai degrabă a patine alungite decât a schiuri.

Cu calm, ca şi când ar fi ştiut că învinseseră deja, siluetele făcură o oprire lângă victima cea mai apropiată — Norah Mangor. Tolland se ridică, tremurând, în genunchi şi se zgâi peste sanie la atacatori. Aceştia îl priviră prin intermediul unor ochelari electronici bizari. Păreau neinteresaţi de el.

Cel puţin pentru moment.

Delta One nu simţea nici un fel de remuşcare când se uita la femeia care zăcea inconştientă pe gheaţă. Fusese instruit să îşi ducă ordinele la bun sfârşit, fără să pună la îndoială motivele.

Femeia purta un costum termal negru şi gros, şi avea o vânătaie pe partea laterală a feţei. Respira cu mare greutate. Una dintre puşti îşi găsise ţinta şi o redusese la inconştienţă.

Acum sosise vremea să termine misiunea.

În vreme ce Delta One îngenunche lângă victima inconştientă, colegii lui luară la ochi celelalte ţinte — unul ochi bărbatul scund şi inconştient care zăcea pe gheaţă în apropiere, celălalt ţinti sania răsturnată, în spatele căreia se ascundeau celelalte două victime. Deşi cei doi soldaţi puteau termina cu uşurinţă misiunea singuri, n-avea de ce să se grăbească, căci victimele erau neînarmate şi nu aveau unde să fugă. Graba în acest caz ar fi însemnat neglijenţă. "Niciodată să nu-ţi pierzi concentrarea decât dacă este absolut necesar. Ocupă-te de inamici, unul câte unul." Procedând ca la carte, echipa Delta Force avea să ucidă victimele pe rând. Cel mai important însă era faptul că n-aveau să existe nici un fel de urme care să ateste modul în care victimele decedaseră.

Ghemuit lângă femeia inconştientă, Delta One îşi scoase mănuşile termice şi culese o mână de zăpadă. Făcu zăpada bulgăre, deschise gura femeii şi începu să-i îndese bulgărele pe gât. Îi umplu toată gura, împingând zăpada cât de adânc putu. Femeia avea să moară în mai puţin de trei minute.

Inventată de mafia rusească, tehnica era cunoscută sub numele de bielaia smert - moartea albă. Victima se sufoca cu mult înainte ca zăpada din gâtul ei să se topească. După moarte, corpul victimei rămânea cald su-ficient de mult timp ca zăpada să se topească. Chiar dacă cineva suspecta un asasinat, arma crimei sau dovezi de violenţă nu existau. În cele din urmă ar fi fost posibil ca cineva să îşi dea seama, însă până atunci avea să treacă mult timp. Gloanţele de gheaţă aveau să dispară în mediul alb, îngropate în zăpadă, iar vânătaia de pe capul femeii avea să arate ca şi cum ar fi provenit de la o căzătură dură pe gheaţă — de altfel un accident deloc surprinzător cu un asemenea vânt în preajmă.

Celelalte trei victime vor fi omorâte cam în acelaşi mod. După aceea, Delta One le va încărca trupurile pe sanie, le va trage la câteva sute de metri în afara urmelor, le va reataşa corzile de siguranţă şi va aranja cadavrele. După trecerea câtorva ore, cei patru vor fi găsiţi îngheţaţi în zăpadă, practic nişte victime ale supraexpunerii la îngheţ şi ale hipotermiei. Descoperitorii lor vor fi nedumeriţi ce căutaseră victimele la o asemenea distanţă de traseu, dar nimeni nu va fi surprins de moartea lor. În definitiv, cu făcliile stinse şi cu vremea vijelioasă din jur, rătăcirea pe întinsul gheţar Milne nu putea avea decât un singur deznodământ: o moarte rapidă.