Gabrielle o îmbrăţişă. Entuziasmul Yolandei îi ridica deja moralul.

Yolanda se dădu înapoi şi se uită la Gabrielle cu atenţie:

— Parcă ai îmbătrânit cu o sută de ani, fetiţo! Ce ţi s-a întâmplat?

Gabrielle îşi coborî vocea:

— Am probleme, Yolanda!

— Zvonurile nu spun asta. Omul tău e în ascensiune.

— Putem discuta undeva, între patru ochi?

— Ţi-ai ales prost momentul, scumpo. Preşedintele va ţine o conferinţă de presă cam într-o jumătate de oră şi noi tot n-avem habar despre ce va fi vorba. Trebuie să fac rost de comentarii de la experţi şi mă zbat ca peştele pe uscat.

— Ştiu eu care e subiectul conferinţei.

Yolanda îşi coborî ochelarii pe nas. Părea sceptică:

— Gabrielle, corespondentul nostru din interiorul Casei Albe habar n-are despre ce e vorba. Vrei să spui că Sexton are mai multe informaţii?

— Nu, spun doar că eu deţin mai multe informaţii. Acordă-mi cinci minute şi îţi povestesc tot.

Yolanda privi dosarul cu sigiliul Casei Albe din mâna lui Gabrielle.

— Ăla e un document intern al Casei Albe. De unde ai făcut rost de el?

— Dintr-o întâlnire privată cu Marjorie Tench pe care am avut-o în după-amiaza aceasta.

Yolanda o privi lung preţ de câteva clipe:

— Vino după mine!

La adăpostul confidenţialităţii biroului de lucru al Yolandei, Gabrielle îi mărturisi prietenei sale legătura de o noapte cu Sexton şi faptul că Tench deţinea dovezi foto.

Yolanda îi zâmbi larg şi izbucni în râs. Lucra de atâta vreme în mass-media din Washington încât nimic nu o mai şoca.

— Oh, Gabs, bănuiam eu că tu şi Sexton v-aţi pus-o. Nici o surpriză! El are reputaţie, iar tu eşti o fată drăguţă. Păcat de fotografii. Eu nu mi-aş face griji.

"Să nu-mi fac griji?"

Gabrielle îi povesti că Tench îl acuzase pe Sexton de luarea de mită ilegală din partea companiilor aerospaţiale şi că ea tocmai fusese martora unei întâlniri SFF secrete care confirma acele acuzaţii! Expresia Yolandei rămase din nou impasibilă — până ce Gabrielle îi povesti ce avea de gând să întreprindă în legătură cu asta.

Yolanda părea acum neliniştită:

— Gabrielle, este treaba ta dacă vrei să predai un document legal prin care declari că te-ai culcat cu un senator american şi l-ai susţinut în vreme ce el minţea în aceasta privinţă. Dar faci o mutare foarte proastă, ţi-o spun eu. Trebuie să te gândeşti mult la ce repercusiuni poate avea acest gest asupra ta.

— Nu mă asculţi. Nu am atâta timp la dispoziţie!

— Ba te ascult. Draga mea, indiferent că timpul te presează sau nu, unele lucruri nu se fac, pur şi simplu. De exemplu, nu vinzi un senator al Statelor Unite în cadrul unui scandal sexual. E sinucidere curată. Ascultă-mă bine, fătuco! Dacă dobori un candidat prezidenţial, ar fi mai bine să te urci în maşină şi să fugi cât mai departe de D.C. Vei fi o femeie distrusă pentru toată viaţa. O mulţime de oameni cheltuiesc o mulţime de bani ca să aducă un candidat pe creasta valului. Sunt în joc o grămadă de bani şi multă putere — genul acela de putere pentru care oamenii ucid.

Gabrielle tăcu.

— Ca o părere personală, continuă Yolanda, eu cred că Tench te-a ameninţat în speranţa că te vei speria şi vei face o prostie — cum ar fi să-ţi cauţi scăparea şi să mărturiseşti legătura avută cu senatorul. Yolanda arătă înspre dosarul roşu din mâinile lui Gabrielle. Pozele alea cu tine şi cu Sexton nu înseamnă nimic dacă tu sau Sexton recunoaşteţi că sunt adevărate. Casa Albă ştie prea bine că, dacă publică acele fotografii, Sexton va pretinde că sunt trucate şi i le va arunca preşedintelui drept în faţă.

— M-am gândit şi eu la asta, dar chestiunea cu finanţarea ilegală a campaniei este…

— Iubito, ia gândeşte-te puţin. Dacă nu au ieşit în public cu acuzaţii de luare de mită până acum, probabil că nici nu o vor mai face. Preşedintele este foarte serios în privinţa chestiei ăsteia cu campania negativă. Eu cred că a hotărât să scutească pe toată lumea de un scandal în industria aerospaţială şi a trimis-o pe Tench după tine cu o cacealma, sperând că ar putea să te sperie cu încurcătura asta sexuală. Să te facă să-ţi înjunghii candidatul pe la spate.

Gabrielle se gândi puţin la cele auzite. Deşi aveau sens cuvintele Yolandei, totuşi ceva părea bizar. Gabrielle arătă prin geam spre agitaţia din studioul de ştiri:

— Yolanda, voi vă pregătiţi pentru o importantă conferinţă de presă a preşedintelui. Dacă nu va ieşi în public cu probleme despre mită sau sex, atunci pentru ce atâta tam-tam?

Yolanda părea uluită:

— Stai aşa! Tu crezi că această conferinţă de presă are vreo legătură cu tine şi cu Sexton?

— Sau cu mita. Sau cu amândouă. Tench mi-a zis că am timp la dispoziţie până diseară la opt pentru a semna o declaraţie, altfel preşedintele va anunţa…

Râsul Yolandei zgudui întreaga încăpere cu pereţii ei de sticlă:

— Oh, te rog! Zău aşa! Mă termini!

Gabrielle n-avea deloc chef de glumă.

— Ce???

— Ascultă, Gabs, reuşi Yolanda să îi mai spună, printre râsete, ai încredere în mine în privinţa asta. Am de-a face cu oamenii de la Casa Albă de şaisprezece ani. Nici nu poate fi vorba ca Zach Herney să fi convocat presa din întreaga lume ca să le spună ziariştilor că bănuieşte pe senatorul Sexton de acceptarea unor finanţări îndoielnice şi că s-a regulat cu tine. Genul ăsta de informaţii se strecoară. Preşedinţii nu îşi câştigă popularitatea prin întreruperea programelor media pentru a bârfi despre sex sau presupuse infracţiuni obscure comise împotriva legilor de finanţare a campaniilor electorale.

— Obscure? ripostă Gabrielle. Vânzarea pe şleau a propriei decizii în privinţa unei legi referitoare la spaţiu în schimbul milioanelor dolari din publicitate cu greu poate fi intitulată o chestiune obscură?

— Eşti convinsă că asta face el?

Tonul Yolandei se înăspri:

— Eşti suficient de sigură ca să-ţi ridici poalele în cap în faţa televiziunilor naţionale? Mai gândeşte-te un pic! În ziua de astăzi este nevoie de o mulţime de alianţe ca să realizezi ceva, iar finanţarea campaniilor electorale reprezintă o chestiune complexă. Poate că întâlnirea pe care a avut-o Sexton a fost una perfect legală.

— Încalcă legea, insistă Gabrielle. "Nu-i aşa?"

— Sau aşa a vrut Marjorie Tench să te facă să crezi. Candidaţii acceptă mereu donaţii în spatele uşilor închise din partea marilor corporaţii. Poate că nu e elegant, dar nu este neapărat şi ilegal. Pe fapt, cele mai multe aspecte legale au de-a face nu cu provenienţa banilor, ci cu modul în care candidaţii aleg să cheltuiască aceşti bani.

Gabrielle ezită, simţindu-se destul de nesigură.

— Gabs, Casa Albă te-a jucat cum a vrut în după-amiaza asta. A încercat să te întoarcă împotriva candidatului susţinut de tine, iar până în acest moment tu le-ai făcut jocul. Dacă aş avea nevoie de cineva de încredere, cred că aş rămâne cu Sexton înainte de a sări în barca unei persoane precum Marjorie Tench.

În acea clipă, sună telefonul Yolandei. Femeia răspunse, dădu din cap şi îşi notă ceva.

— Interesant, rosti ea în cele din urmă. Vin chiar acum. Mulţumesc.

Îşi închise telefonul şi se întoarse spre Gabrielle cu sprâncenele arcuite:

— Gabs, se pare că ai scăpat. Exact aşa cum am prevăzut.

— Ce se întâmplă?

— Nu am informaţii exacte încă, dar îţi pot spune că evenimentul organizat de preşedinte n-are nimic de-a face cu scandaluri sexuale sau cu finanţarea campaniilor.

Gabrielle simţi o rază de speranţă şi încercă din toată inima să-şi creadă prietena:

— De unde ştii?

— Cineva din interior tocmai mi-a dat de ştire că această conferinţă de presă are legătură cu NASA.

Gabrielle se ridică brusc:

— NASA?

Yolanda îi făcu cu ochiul:

— S-ar putea ca asta să fie noaptea ta norocoasă. Pun pariu că preşedintele Herney simte o presiune atât de mare din partea senatorului Sexton, încât a hotărât că nu are altă şansă decât să suspende finanţarea Staţiei Spaţiale. Asta ar explica această convocare a întregii prese mondiale.