"Elimină toate riscurile. Nu te grăbi niciodată."

Îl va obliga pe Tolland să acţioneze în locul lui. Şi, ca să se asigure că nu vor exista nici un fel de surprize, Delta One avea de gând să se folosească de ceea ce în lumea lui se numea o "garanţie biologică".

"Învrăjbeşte-ţi adversarii."

Delta One înfipse ţeava armei drept în faţa lui Rachel, oprindu-se la doar câţiva milimetri de frunte. Rachel îşi închise ochii, iar Delta One văzu pumnii lui Tolland strângându-se protectori.

— Ridică-te, domnişoară Sexton, comandă Delta One.

Ea se conformă.

Ţinând arma înfiptă în spatele fetei, Delta One o împinse către un set de scări mobile din aluminiu care duceau spre vârful submersibilului.

— Urcaţi-le şi rămâneţi pe vârful submersibilului.

Rachel păru înspăimântată şi nedumerită.

— Executaţi ordinul acum! porunci Delta One.

În timp ce se căţăra pe treptele de aluminiu, Rachel avea senzaţia că are un coşmar. Se opri în capătul lor, neavând nici un chef să păşească mai încolo, deasupra vârtejului, pe suprafaţa submersibilului suspendat.

— Mergeţi până în vârful Triton-ului, îi ceru soldatul, întorcându-se spre Tolland şi ameninţându-l cu arma.

Soldatul prins în cleşti o urmări pe Rachel. Se zbătea de durere şi era evident nerăbdător să iasă din capcană. Rachel se uită la Tolland, care acum avea o armă la tâmplă. "Să mă duc în vârful Triton-ului." N-avea de ales.

I se părea că merge pe o platformă suspendată deasupra unui canion imens, Rachel păşi pe cutia motorului — o mică porţiune dreaptă din spatele bulei de plexiglas a submersibilului. Maşinăria atârna ca un plumb imens de undiţă deasupra trapei deschise. Chiar şi atârnat de cablu, Triton-ul de nouă tone abia dacă se clătină câţiva milimetri după ce urcă ea.

— Bine, acum hai să mergem, îi comandă soldatul lui Tolland. Du-te la manete şi închide uşa trapei!

Împins de ţeava armei, Tolland porni spre panoul de control cu soldatul în spatele lui. Se apropie încet de obiectiv. Rachel îi văzu privirea ţintuind-o, ca şi cum ar fi încercat să-i spună ceva. Tolland se uită la ea, apoi îşi coborî privirea spre poarta de acces în submersibil.

Rachel se uită în jos. Capacul rotund al trapei de acces în Triton era ridicat. Putea să vadă direct în interiorul bulei de plexiglas. "Oare vrea să intru acolo?" Crezând că înţelege greşit, se uită din nou la Tolland. Acesta aproape ajunsese la panoul de control. Continua să o ţintuiască cu privirea. De aceasta dată, era mai puţin subtil.

Îi citi pe buze porunca:

— Sări înăuntru! Acum!

Delta One o zări cu coada ochiului pe Rachel, care se mişcă şi se răsuci instinctiv. Deschise focul exact în clipa în care Rachel căzu prin trapa submersibilului pe sub ploaia de gloanţe. Cartuşele se izbiră de uşa circulară, trimiţând o jerbă de scântei în aer şi trântind capacul peste trapă.

În fracţiunea de secundă în care nu mai simţi apăsarea armei în spate, Tolland ţâşni. Sări în stânga, îndepărtându-se de uşa trapei mari, şi se aruncă pe punte, rostogolindu-se, exact în clipa în care soldatul se întoarse spre el, cu arma care continua să scuipe gloanţe. Acestea explodară undeva, în spatele lui Tolland, în vreme ce el îşi căuta adăpost dincolo de panoul ancorei din pupa — un cilindru imens cu motor, în jurul căruia erau înfăşurate câteva sute de metri de lanţ de oţel conectat la ancora navei.

Tolland îşi făcuse un plan, dar trebuia să acţioneze repede. În vreme ce soldatul porni după el, Tolland se întinse, apucă dintr-o mişcare cătuşa de prindere a ancorei cu ambele mâini şi trase de ea.

Instantaneu, tamburul ancorei porni să dea drumul lanţului înfăşurat, astfel încât nava se înclină în curentul puternic. Mişcarea bruscă făcu pe toată lumea de pe punte să se clatine, ţinându-se cu greu pe picioare. În vreme ce nava începuse să se rotească din pricina curentului, tamburul ancorei dădea drumul tot mai repede lanţului.

"Hai, fetiţo", imploră Tolland.

Soldatul îşi recăpătă echilibrul şi veni după el. Aşteptând până în ultima clipă, Tolland se opinti şi ridică maneta cătuşei la loc, blocând tamburul. Lanţul se întinse, oprind nava din mişcare şi trimiţând o vibraţie colosală în tot corpul vasului. Tot ce era pe punte sări de pe loc. Soldatul se pomeni în genunchi, lângă Tolland. Pickering căzu pe punte cu faţa în sus. Triton-ul se agită puternic la capătul cablului care îl ţinea.

De sub navă se auzi un uruit teribil de metal când pilonul avariat cedă şi se frânse, trimiţând unde ca de cutremur în întreaga navă. Colţul din dreapta al pupei începu să se prăbuşească sub propria greutate. Nava se înclină pe diagonală, ca o uriaşă masă care tocmai îşi pierduse un picior. Zgomotul care venea de dedesubt era asurzitor — un geamăt imens de metal încovoiat şi rupt, amestecat cu furia apelor.

Albă ca varul din cauza spaimei, Rachel se ţinu cum putu, în vreme ce maşinăria de nouă tone începu să se legene mai tare deasupra trapei deschise. Prin geamul de plexiglas vedea furia oceanului de dedesubt. Îşi luă privirea de acolo şi şi-o îndreptă spre punte, căutându-l pe Tolland, şi arunci văzu drama care tocmai se petrecea.

La numai un metru distanţă, prins în cleştii submersibilului, soldatul din echipa Delta urla de durere, în vreme ce se legăna în toate părţile, ca o păpuşă. Rachel îl văzu pe William Pickering agăţându-se de o scândură a punţii. Lângă tamburul ancorei, Tolland se ţinea şi el de ce putea, căutând să nu alunece peste margine, în apă. Când îl zări şi pe soldatul cu arma recăpătându-şi echilibrul chiar în apropierea lui Tolland, Rachel strigă în submersibil:

— Mike, fereşte-te!

Numai că Delta One îl ignoră complet pe Tolland. Soldatul se uită cu gura căscată de groază la elicopterul de pe punte. Rachel se întoarse, urmărindu-i privirea. Aeronava Kiowa, cu rotoarele continuând să se învârtească, începuse să alunece încet înainte, pe puntea umedă. Platformele lungi de metal care foloseau la aterizare comportau acum ca nişte schiuri pe o pârtie. Abia atunci, Rachel îşi dădu seama că uriaşa maşinărie aluneca drept spre Triton.

Împleticindu-se pe puntea înclinată spre aeronava care aluneca, Delta One reuşi să se agaţe şi apoi să se urce în carlingă. N-avea nici un chef să lase unicul lor mijloc care le-ar fi asigurat plecarea de acolo să cadă în ocean. Apucă de manetele aeronavei şi trase cu putere înapoi de manşă. "Ridică-te!" Cu un uruit asurzitor, elicea îşi acceleră rotaţiile, forţându-se să ridice masivul elicopter de atac de pe punte. "Sus, la naiba!" Aeronava se îndrepta chiar spre Triton şi spre camaradul lui prins în capcana cleştilor.

Cu botul aplecat în faţă şi cu elicele înclinate, elicopterul acceleră, mai mult înainte decât în sus, drept spre submersibil, ca o insectă uriaşă. "Sus!" Delta One trase de manşă, dorindu-şi să poată scăpa de cele cinci sute de kilograme de rachete care îl trăgeau în jos. Lamele elicei ratară pe puţin capul lui Delta Two şi vârful submersibilului, dar elicopterul se mişca prea repede. N-avea cum să scape de cablul vinciului.

Noaptea se lumină de scânteile ivite din ciocnirea metal pe metal când elicele de oţel se izbiră de cablu. Imaginea părea desprinsă dintr-o bătălie colosală. Din carlinga elicopterului, Delta One urmări cum elicea tăia "carnea" cablului ca o morişcă uriaşă. Deasupra capului izbucni un şuvoi orbitor de scântei, când lamele elicei explodară. Delta One simţi cum elicopterul se prăbuşeşte cu botul în jos pe puntea vasului. Încercă să îl controleze, dar nu dispunea de mişcare în plan vertical. Elicopterul sări de două ori pe puntea înclinată, apoi alunecă şi se izbi de balustrada navei.

Pentru o clipă, Delta One avu senzaţia că balustrada o să reziste.

Apoi, auzi trosnitura. Datorită inerţiei ucigaşe, aeronava rupse balustrada şi se prăbuşi în apele învolburate ale oceanului.