Dar dacă medievaliştii au ştiut din capul locului adevărul despre Daneel, de la cine au aflat? Eu nu le-am spus. La un moment dat, am crezut c-a făcut-o chiar Daneel, însă ipoteza respectivă nu poate fi reală. Singurul pământean care îi cunoştea identitatea erai tu, comisare!

— Este posibil şi ca în Departament să existe spioni, replică Enderby cu o energie surprinzătoare. Medievaliştii puteau să-i fi infiltrat printre noi. Însăşi soţia ta era medievalistă şi dacă nu ţi se pare imposibil ca eu să fiu de asemenea unul dintre ei, de ce să nu existe şi alţii?

Colţurile buzelor lui Baley se îndepărtară într-un rânjet răutăcios.

— Haide să nu invocăm spioni misterioşi, până nu vedem unde ne duce soluţia directă. Eu afirm că tu eşti informatorul cel mai evident, şi cel real.

Privind retrospectiv, este interesant, comisare, să-mi amintesc cum starea ta de spirit era mai mult sau mai puţin jovială, după cum mă îndepărtam sau mă apropiam de soluţie. Ieri dimineaţă, când am vrut să merg în Oraşul Spaţial, dar n-am dorit să-ţi spun motivul vizitei, ai fost practic în pragul colapsului. Credeai că te descoperisem? Că era o cursă menită să te aducă în mâinile spaţialilor? Mi-ai spus că-i urăşti, ba chiar ai fost gata să izbucneşti în lacrimi. Un timp am crezut că reacţia era determinată de amintirea umilinţelor îndurate în Oraşul Spaţial, atunci când ai fost considerat suspect, însă ulterior Daneel mi-a spus că sensibilităţile îţi fuseseră cruţate cu discreţie. N-ai ştiut niciodată că fuseseşi suspectat. Panica ta se datora fricii, nu umilinţei.

Apoi, când mi-am prezentat ipoteza complet eronată, în vreme ce tu participai prin intermediul circuitului trimensional, şi ai văzut cât de departe mă aflam de adevăr, încrederea ţi-a revenit. Ba chiar ai argumentat şi le-ai luat apărarea spaţialilor. După aceea ai fost destul de stăpân pe tine pentru o vreme, de-a dreptul încrezător. La momentul respectiv, am fost surprins că mi-ai iertat cu atâta uşurinţă acuzaţiile greşite la adresa spaţialilor, deşi anterior îmi ţinuseşi o întreagă prelegere despre sensibilitatea lor. Erai încântat de eroarea mea.

L-am apelat apoi pe dr. Gerrigel şi ai dorit să ştii în ce scop o făcusem, dar n-am vrut să-ţi spun. Asta te-a aruncat din nou în ghearele deznădejdii, deoarece te temeai…

R. Daneel ridică pe neaşteptate mâna:

— Partenere Elijah! Baley îşi privi ceasul 23:42!

— Ce este? întrebă el nerăbdător.

— Este posibil ca tulburarea comisarului să fi fost determinată de temerea că vei descoperi legăturile sale cu medievaliştii, în cazul în care admitem existenţa acestora. Nu există totuşi nici o legătură între el şi crimă. Este imposibil să fi fost implicat în ea.

— Greşeşti, Daneel, replică Baley. Comisarul nu ştia ce doream să discut cu Gerrigel, dar putea deduce fără mare greutate că era vorba despre roboţi. Lucrul acesta l-a speriat, fiindcă un robot avea o legătură foarte strânsă cu asasinarea lui Sarton. Nu-i adevărat, comisare?

Enderby scutură din cap:

— Când se va termina aiureala asta…, începu el dar amuţi negăsindu-şi cuvintele.

— Cum a fost comisă crima? întrebă Baley cu o furie mocnită. C/Fe, fir-ar al dracu'! C/Fe! Utilizez denumirea ta, Daneel. Beneficiaţi din plin de atuurile unei societăţi C/Fe, totuşi nu înţelegeţi felul în care un pământean s-ar putea folosi de ea, cel puţin pentru un avantaj temporar. Dă-mi voie să-ţi explic.

Nu există nici o dificultate pentru un robot de a traversa ţinutul din exteriorul Oraşului. Nici chiar noaptea. Nici chiar neînsoţit. Comisarul i-a dat un blaster lui R. Sammy şi i-a spus unde şi când să se ducă. El însuşi a intrat în Oraşul Spaţial prin poarta Personalului, unde şi-a lăsat propriul blaster. L-a luat pe celălalt de la R. Sammy, l-a ucis pe Sarton, i-a dat blasterul lui R. Sammy şi acesta a revenit în Oraşul New York, străbătând câmpia exterioară. Iar azi l-a distrus pe R. Sammy, ale cărui cunoştinţe deveniseră primejdioase.

Asta explică totul. Prezenţa comisarului şi absenţa armei… În plus, nu mai este necesar să presupunem că un locuitor al Oraşului a trebuit să parcurgă aproape doi kilometri noaptea, sub cerul liber.

Cu toate acestea, când Baley termină de vorbit, R. Daneel rosti:

— Îmi pare rău, partenere Elijah, şi în acelaşi timp îmi pare bine pentru comisarul Enderby, dar teoria ta nu explică nimic. Ţi-am spus că proprietăţile cerebro-analitice ale comisamlui sunt de asemenea natură încât este imposibil ca el să fi comis o crimă premeditată. Nu cunosc termenul exact care ar putea fi aplicat acestei realităţi psihologice: laşitate, conştiinţă sau compasiune. Cunosc definiţiile de dicţionar ale termenilor respectivi, însă nu mă pot pronunţa. Oricum, comisarul nu a ucis.

— Mulţumesc, şopti Enderby iar vocea îi căpătă putere şi încredere. Nu ştiu care îţi sunt motivaţiile, Baley, sau de ce încerci să mă distrugi în felul acesta, dar voi ajunge eu la capătul firu…

— Aşteaptă, spuse Baley. Încă n-am terminat.

Trânti cubuleţul de aluminiu pe biroul lui Enderby şi se strădui să simtă siguranţa pe care spera că o radia. De o jumătate de oră, îşi ascunsese sieşi faptul că habar n-avea ce conţinea filmul. Încerca o cacealma, dar altceva nu-i mai rămăsese de făcut.

Enderby tresări înaintea obiectului micuţ.

— Ce-i asta?

— Nu-i o bombă, făcu Baley sardonic, ci doar un microproiector obişnuit.

— Şi? Ce va dovedi el?

— Păi… să ne uităm.

Unghia sa atinse una dintre fantele cubului şi un colţ al cabinetului se înceţoşă, apoi se lumină, prezentând o scenă tridimensională străină.

Cadrul se ridica din podea până în plafon şi se extindea dincolo de pereţii încăperii. Era scăldat într-o lumină cenuşie al cărei spectru nu fusese niciodată furnizat de utilităţile Oraşului.

„Trebuie să fie zorii despre care vorbesc spaţialii”, gândi Baley cu un fior de neplăcere amestecată cu o atracţie perversă.

Scena prezenta domul lui Sarton. Cadavrul acestuia, un morman oribil de resturi carbonizate, umplea centrul imaginii.

Ochii lui Enderby se holbară, privind.

— Ştiu, zise Baley, comisarul nu-i un asasin. Nu trebuia să mi-o aminteşti, Daneel. Dacă aş fi putut ocoli lucrul acesta mai devreme, aş fi avut şi soluţia. De fapt, n-am întrezărit calea de ieşire decât acum vreo oră, când, într-o doară, ţi-am spus că manifestaseşi curiozitate despre lentilele de contact ale lui Bentley. Asta a fost, comisare! Atunci mi-am dat seama că miopia şi ochelarii tăi reprezentau cheia. Bănuiesc că cei de pe Lumile Exterioare nu ştiu ce este miopia, altfel ar fi ajuns aproape imediat la soluţia crimei. Comisare, când ţi-ai spart ochelarii?

— Ce vrei să spui? se încruntă Enderby.

— Când m-ai chemat ca să-mi încredinţezi cazul, mi-ai spus că ţi-ai spart ochelarii în Oraşul Spaţial. Am bănuit că i-ai spart în tulburarea şi agitaţia care te-au cuprins când ai auzit despre crimă, dar tu însuţi nu mi-ai mărturisit-o niciodată şi n-am avut nici un motiv să fac presupunerea respectivă. Ba chiar, dacă ai fi intrat în Oraşul Spaţial cu gândul să comiţi o crimă, erai deja suficient de agitat pentru ca să-ţi scapi ochelarii şi să-i spargi înainte de comiterea crimei. Aşa este, nu? De fapt, ce s-a-ntâmplat?

— Nu văd scopul întrebării, partenere Elijah, interveni R. Daneel.

„Mai sunt partenerul Elijah pentru numai zece minute”, gândi Baley. „Mai iute! Vorbeşte iute! Şi gândeşte iute!”

În timp ce vorbea, manevră imaginea filmată în domul lui Sarton. O extinse cu stângăcie, cu degete nesigure în tensiunea care-l copleşea. Treptat, prin transfocări sacadate, cadavrul se apropie, crescând. Baley aproape că putea simţi duhoarea cărnii carbonizate. Capul, umerii şi partea de sus a unui braţ erau legate de partea inferioară a trupului prin restul înnegrit al coloanei vertebrale din care se desprindeau cioturile arse ale coastelor.

Baley trase cu coada ochiului spre comisar. Enderby închisese ochii şi se îngălbenise la faţă. Detectivul simţea de asemenea că i se face rău, dar trebuia să privească. Utilizând comenzile transmiţătorului, ocoli lent cadavrul, rotind imaginea şi prezentând-o din diverse unghiuri. La un moment dat, unghia îi lunecă şi podeaua din imagine se înclină brusc şi se extinse până ce ea şi leşul deopotrivă deveniră o ceaţă care depăşea puterea de rezoluţie a transmiţătorului. Detectivul reduse transfocarea, îndepărtând trupul.