Литмир - Электронная Библиотека

Spaţialii insistă că asasinul a fost un pământean, deşi singura bază a acuzaţiei este ipoteza că un locuitor al Oraşului New York ar fi ieşit din Oraş şi ar fi traversat singur în timpul nopţii ţinutul exterior din jur pentru a intra în Oraşul Spaţial. Ştii prea bine cât de improbabilă este o asemenea acţiune.

După aceea, spaţialii trimit un aşa-zis robot în Oraş — mai mult chiar, insistă să-l trimită. Prima acţiune întreprinsă de robot este să ameninţe cu blasterul o mulţime de oameni. A doua sa acţiune este să lanseze zvonul că în Oraş există un robot spaţial. Nu doar atât, ci zvonul este foarte specific — Jessie mi-a spus că se ştia că robotul colaborează cu poliţia. Asta înseamnă că nu peste mult timp se va şti că robotul a fost cel care a scos blasterul. Poate chiar acum în ţinutul fermelor de enzime şi în uzinele hidroponice Long Island se răspândeşte zvonul că un robot ucigaş se află în libertate.

— Aşa ceva e imposibil, gemu Enderby. Imposibil!

— Nu, nu-i imposibil, ci exact asta s-a întâmplat. Nu pricepi? într-adevăr, în Oraşul New York există o conspiraţie, dar ea este condusă din Oraşul Spaţial! Spaţialii doresc să poată raporta o crimă, doresc răzmeriţe, doresc un asalt asupra Oraşului Spaţial. Cu cât situaţia se înrăutăţeşte, cu atât incidentul este mai important… iar navele spaţiale coboară şi ocupă Oraşele terestre.

— Un pretext pentru aşa ceva, observă Fastolfe cu blândeţe, l-am avut acum douăzeci şi cinci de ani, cu ocazia Revoltelor Barierei.

— Atunci nu eraţi pregătiţi, dar acum sunteţi.

Inima lui Baley bubuia nebuneşte.

— Domnule Baley, acest complot pe care ni-l atribuiţi sună destul de complicat. Dacă am fi dorit să ocupăm Pământul, am fi putut s-o facem într-un mod mult mai simplu.

— Poate că nu-i chiar aşa, dr. Fastolfe. Aşa-zisul dumneavoastră robot mi-a spus că pe Lumile Exterioare opinia publică în privinţa Pământului nu este deloc unanimă şi cred că în momentul acela mi-a spus adevărul. Poate că ocuparea directă a Pământului n-ar fi bine primită de concetăţenii dumneavoastră. Poate că un incident reprezintă o necesitate absolută. Un incident suficient de şocant…

— De felul unei crime, nu? Aşa este? Sunteţi însă de acord că ar trebui să fie înscenarea unei crime? Sper că nu sugeraţi că, de dragul unui incident, am ucide realmente unul dintre oamenii noştri?

— Aţi construit un robot care să semene cu Sarton, I-aţi distrus cu blasterul şi aţi arătat comisarului Enderby rămăşiţele sale.

— Iar apoi, îl întrerupse Fastolfe, după ce l-am pus pe R. Daneel să joace rolul doctorului Sarton în falsa crimă, ar fi trebuit să-l punem pe dr. Sarton să joace rolul lui R. Daneel în falsa anchetă a falsei crime.

— Exact! Afirm toate acestea în prezenţa unui martor care nu este prezent fizic aici şi pe care, de aceea, nu-l puteţi face să dispară. El are o funcţie destul de importantă pentru a i se da crezare de conducerea Oraşului New York şi chiar de guvernul de la Washington, aşa că vom fi pregătiţi şi vă cunoaştem intenţiile.

Dacă va fi necesar, guvernul nostru se va adresa direct concetăţenilor dumneavoastră, demascând adevărata situaţie. Mă îndoiesc profund că genul acesta de viol interstelar va fi tolerat! Fastolfe clătină din cap.

— Vă rog, domnule Baley, exageraţi! Realmente, ideile dumneavoastră sunt uluitoare. Să presupunem — doar să presupunem! — că R. Daneel ar fi într-adevăr R. Daneel. Să mai presupunem că el ar fi într-adevăr un robot. Nu ar fi atunci logic ca trupul pe care l-a văzut comisarul Enderby să fi fost realmente al doctorului Sarton? Ar fi greu de crezut că acel trup ar fi aparţinut altui robot. Comisarul Enderby a fost martor la construcţia lui R. Daneel şi poate recunoaşte că a existat un singur asemenea robot.

— Comisarul nu este expert în robotică, se încăpăţână Baley. Este perfect posibil să aveţi o duzină de roboţi similari.

— Să revenim la ipoteza mea, domnule Baley. Ce s-ar întâmpla dacă R. Daneel ar fi într-adevăr R. Daneel? în cazul acesta, nu s-ar nărui întregul dumneavoastră eşafodaj logic? Aţi mai avea altă bază pentru credinţa în acest complot interstelar melodramatic şi improbabil pe care l-aţi construit?

— Dacă este robot! Eu afirm că este om.

— Totuşi nu aţi investigat aspectul acesta, domnule Baley. Pentru a face diferenţa dintre un robot, chiar unul cu aspect foarte umanoid, şi un om nu este necesar să construiţi deducţii complexe şi nesigure, pornind de la cuvintele şi acţiunile sale. Aţi încercat, de exemplu, să-l înţepaţi cu acul pe R. Daneel?

— Poftim?!

— Este un experiment simplu. Există şi altele, poate nu chiar la fel de simple. Pielea şi părul său par reale, dar aţi încercat să le priviţi cu un dispozitiv de mărire corespunzător? De asemenea, el pare să răsufle, mai ales atunci când foloseşte aerul pentru a vorbi, însă aţi sesizat că respiraţia nu îi este regulată şi că pot trece minute întregi în care pare să nu respire deloc? Puteaţi să fi captat un eşantion din aerul expirat de el şi să-i fi măsurat conţinutul în bioxid de carbon. Aţi fi putut încerca să-i recoltaţi o mostră de sânge. Aţi fi putut încerca să-i detectaţi pulsul pe încheietura mâinii sau bătăile inimii sub cămaşă. Înţelegeţi ce vreau să spun, domnule Baley?

— Astea-s vorbe, replică pământeanul nesigur. Nu mă las păcălit de o cacealma. Aş fi putut încerca oricare dintre experimentele sugerate, dar credeţi că acest aşa-zis robot mi-ar fi îngăduit să mă apropii de el cu o seringă, un stetoscop sau un microscop?

— Desigur. Vă înţeleg punctul de vedere, încuviinţă Fastolfe. Privi spre R. Daneel şi făcu un gest scurt.

R. Daneel îşi atinse manşeta mânecii drepte a cămăşii şi tighelul diamagnetic se desfăcu pe toată lungimea sa. Apăru un braţ neted, musculos şi aparent complet omenesc. Firişoarele de păr, scurte şi roşcate, erau exact ceea ce te-ai fi aşteptat de la un bărbat, atât ca distribuţie, cât şi ca număr.

— Şi ce-i cu asta? făcu Baley.

R. Daneel prinse buricul degetului mijlociu drept între degetul mare şi arătătorul mâinii stângi. Baley nu putu distinge detaliile exacte ale mişcărilor care urmară.

Însă, la fel cum ţesătura mânecii se desfăcuse atunci când câmpul diamagnetic al cusăturii sale fusese întrerupt, acum braţul în sine se desfăcu în două.

Sub un strat subţire de material similar cărnii, se vedea albastru-cenuşiul mătuit al tijelor, cablurilor şi articulaţiilor din oţel inoxidabil.

— Vreţi să examinaţi mai îndeaproape componentele lui Daneel, domnule Baley? întrebă politicos Fastolfe.

Baley de abia putu să-l audă, asurzit de zumzetul din urechi şi de explozia bruscă de râs ascuţit şi isteric a comisarului.

9. Elucidare din partea unui spaţial

Minutele trecură şi zumzetul se înteţi, acoperind râsetele. Domul şi mobilierul dinăuntru tremurară, înceţoşându-se, şi percepţia lui Baley asupra timpului se înceţoşă de asemenea.

În cele din urmă îşi reveni şi descoperi că stătea în aceeaşi poziţie, dar cu sentimentul clar al unui interval de timp din care nu-şi reamintea nimic. Comisarul dispăruse, receptorul trimensional redevenise opac şi lăptos, iar R. Daneel se afla lângă el, înţepându-i pielea dezgolită a antebraţului. Baley putea să vadă, imediat sub epidermă, umbra micuţă şi subţire a unei aşchii subcutanate. Dispăru chiar în timp ce o privea, dizolvându-se şi împrăştiindu-se în fluidul intercelular şi de acolo în fluxul sanguin şi celulele vecine, apoi mai departe în toate celulele corpului său.

Percepţia asupra realităţii i se consolidă.

— Te simţi mai bine, partenere Elijah? întrebă R. Daneel.

Baley se simţea într-adevăr mai bine. Îşi smuci braţul şi robotul îi îngădui să-l îndepărteze. După aceea, îşi coborî mâneca şi privi în jur. Fastolfe se găsea pe acelaşi scaun, cu un surâs îndulcindu-i chipul prea puţin atrăgător.

25
{"b":"119914","o":1}