Anume așa! a exclamat Rudzevici. Al treilea val! Cei mai recenți! Corect judecați Istomin. Mâine mergem la Ministerul Justiției și înregistrăm Alianța ofițerilor ruși. Noi patru vom fi comitetul executiv.
Minunat, domnilor, am căzut eu de acord. Numai că cu timpul la mine e cam critic. Înțelegeți și singuri – serviciul eu nu pot să îl pierd.
Istomin, nu se putea calma bărbosul Babashev, viața Dumneavoastră trebuie schimbată în mod revoluționar!
Cum?
Imediat… a devenit el confuz.
Hai întâi să elaborăm totul, am protestat eu, regulamentul, sarcinile, împuternicirile. Apoi să trecem la acțiune. Iar acum domnilor, permiteți-mi să mă retrag. Trec la pat. Eu la șase sunt la servici, în cafenea, lucrător de personal cu grad nestabilit. Noapte bună.
Se pare că mi-am dezamăgit prietenii. Au făcut schimb de priviri și mi-au urmat exemplul. Acum urma să mă întorc spre perete și cum trebuie să analizez discuția neașteptată.
o să creăm o Alianță, atunci eu va trebui să devin o figură socială, pe încet să le descopăr amănunte din serviciul meu în Russia, să le indic pe cine din cei cu care am făcut serviciul militar în Europa și Russia se poate de atras la cooperare, să le descoper tehnici și metode de lucru. Sunt eu gata de asta? Încă nu. De cât timp suntem cunoscuți? Câteva săptămâni. Cu ce suntem legați? Locul de trai comun și faptul că am luptat pentru Russia.
Babashev știe, că ofițerii noștri s-au stabilit în Brazilia, Argentina, Chili și Bolivia.De unde știe? Asta nici mie până acuma nu mi-i cunoscut. Până la momentul actual eu am considerat sincer, că toți imigranții albi din America de Sud s-au stabilit la Buenos Aires. Asta având în vedere că eu mă aflu aici de mai mult timp decât el, comunic cu enoriașii bisericii și populația de la fața locului. El la slujbele bisericești practic nu vine, în spaniolă nu vorbește, la fel ca Slatnitzchii. Slatnitzchii … El a zis ”membrii Familiei Imperiale”… de obicei se spune ”persoanele Familiei Imperiale”… Babashev știe despre influența Germaniei în armata argentiniană, eu până acum nu știam despre asta. Iată deci de ce grănicerul argentiniat a preferat să vorbească cu mine în germană, dar nu în altă limbă.
Cum un unter-ofițer de cavalerie, care a venit în Argentina doar de câteva săptămâni poate să cunoască mai multe decât…? De unde la rangurile mici așa planuri grandioase pentru crearea în America de Sud a unei organizații de alianță a ofițerilor armatei albe și alianței ofițerilor din Europa și Russia? Să beai mată și vin… Ei au vizitat restaurantele locale! Au căutat de lucru? Nu prea seamănă, doar nu cunosc spaniola. Iar în cafenele noastre de imigranți se servește ciai negru cu zahăr rafinat și vodka cu castravete murat. Despre ceea că au căutat de lucru eu cunosc doar din vorbele lor. Limba spaniolă nu învață, despre planurile lor în Argentina, în afară de crearea Alianței ei nu vorbesc. Despre dorința de a pleca în altă țară nu pomenesc. Ei sunt aici temporar! Deci au o însărcinare. ”Viața Dumneavoastră trebui schimabtă în mod revoluționar! Imediat…” În mod revoluționar… Comitetul executiv al ofițerilor ruși… Combinație de cuvinte cel puțin stranie pentru un ofițer al armatei albe… EI fie, să începem jocul, domnilor. Sau tovarăși?
Din mapa de serviciu a ștabs-căpitanului Proscurin
Raportul serviciului secret. Petrograd. Ianuarie anul 1917.
De către revoluționari sunt răspândite zvonuri că e criză de pâine în oraș.
Notița lui Proscurin:
Alimente avem deajuns.
Raportul serviciului secret. Petrograd. Ianuarie anul 1917.
Muncitorii de la uzine cer să le fie mărită leafa în jumate.
Notița lui Proscurin:
E absolut ireal în condiții de război. Leafa nimeni nu le-a micșorat-o. Cine a sugerat așa pretenție.
Raportul serviciului secret. Petrograd. Februarie anul 1917.
Muncitorii de la uzine au început greva.
Raportul serviciului secret. Petrograd. 2 martie anul 1917.
Împăratul a abdicat de la tron.
Notița lui Proscurin:
???!!!
Raportul serviciului secret. Petrograd. 5 martie anul 1917.
A fost editat primul număr al ziarului bolșevic ”Pravda”. Tirajul 100 mii exemplare. Este distribuit gratis printre muncitori și soldați.
Notița lui Proscurin:
Gratis? Se pare că se apar banii lui Parvus.
Raportul serviciului secret. Bern. Martie anul 1917.
Ulianov (Lenin) s-a întâlnit cu social-democratul și reprezentantul Comisiei Sociale Internaționale, Robert Grimm, recrutat de serviciul de spionaj german. A rugat să îl ajutăm la posibila plecare în Russia prin Germania.
Notița lui Proscurin:
Să nu uit să iau cunoștință cu materialele lui Ulianov. Se pare că devine o figură moderatoare.
Raportul serviciului secret. Berlin. 26 martie anul 1917.
A fost interceptată o telegramă a adjunctului secretarului de stat al afacerilor externe Busshe.
Berna: ”Trenul special cu revoluționari ruși va primi însoțire miliatră. Transmiterea va fi efectuată de un angajat responsabil al ministerului la punctul de grăcniceri Gotmadinghen sau Lindou. Imediat transmiteți informația despre data când va fi transmisă lista celor care pleacă”
Raportul serviciului secret. Berlin. 1 aprilie anul 1917.
La Ministerul finanțelor în Germania de la Ministerul Afacerilor Externe a parvenit un demers pentru alocarea a 5 milioane de mărci pentru scopuri politice în Russia.
Raportul serviciului secret. Berlin. 2 aprilie anul 1917.
Telegrama adjunctului Secretarului de Stat al afacerilor externe Busshe către ambasadorul german în Berna, Ramberg: ”Conform informației primite e de dorit, ca trecerea revoluționarilor ruși prin Germania spre Russia să fie petrecută cât se poate mai repede, pentru că Antanta deja a început lucrul contra acestui pas în Elveția”.
Petrograd. 3 aprilie anul 1917
Seara după serviciu eu în cabinetul meu am început lucrul de transformare. Am îmbrăcat pardesiul militar, chipiul, cizmele roase, am pus într-un buzunar punga cu mahorcă, în altul bucăți de ziar și m-am îndreptat în partea de nord a pieții Troitzki. Aici pe bulevardul Kroversk și Marea Nobilime se afla conacul balerinei Kshesnskaia, acum era comandamentul bolșevicilor. Conform ultimelor rapoarte ale serviciului secret anume aici, astă noapte trebuia să aibă loc o adunare mare cu participarea lui Lenin.
La întrare stătea o mulțime de matroși și soldați. Toți sunt înarmați, fumează, vorbesc tare, se simt siguri. Nimic clandestin, nimic conspiratoriu. Da, se schimbă timpurile, domnilor! În loc de subsoluri și case conspirative ei au acum conacul propriu. Probabil că doamnei Kshesinckaia, prima-balerină a teatrelor imperiale, nici prin gând nu îi trecea că casa ei va deveni un centru revoluționar. Prin oraș se zvonea, că ea a avut un roman înflăcărat cu Împăratul, pentru asta a și primit conacul. Se încercase să fie defăimată în fața societății înalte – înainte de spectacol i-au slăbit încheieturile decolteului și timp de câteva minute a trebuit să danseze cu pieptul deschis.
La ușa din față stătea santinela cu pușca cu repetiție.
Cine-i fi? m-a întrebat el, și mi-a închis drumul cu pușca cu repetiție.
Scot din buzunarul lateral mandatul confiscat. Dacă ei nu au obiceiul să se salute, atunci nu le voi încălca acest obicei.
Reprezentantul consiliului soldățesc al celui de al doilea regiment de mitraliere.
Santinela s-a uitat la hârtia mea, a dat din cap și a strâns pușca cu repetiție.
Treci, tovarășe. Ai noștri deja sunt în ședință.
