Prin acest volum de exceptie, Iubiti-va pe tunuri (1981), Adrian Paunescu umple un mare gol in poezia de azi pornita spre un discurs textualizat sau textistentializat (cu un termen impus in postmodernism), sofisticat si ludizat: lirica de dragoste. In umbra tiranica a intelectualizarii, aceasta a devenit o adevarata rara avis, un bibelou de portelan printre gramezile de jucarii tehnicizate. [...]Datoram, prin urmare, lui Adrian Paunescu un act recuperator: el repune in drepturi sentimentul si, impreuna cu acesta, poeticul pur de care vorbea Mikel Dufrenne. Sarbatoarea intelectului ravnita de Paul Valery redevine, in Iubiti-va pe tunuri, sarbatoare a trairii afective.