Cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta, poetul Doinelor si Lacrimioarelor, culegatorul cantecelor populare paruse a-si fi terminat chemarea literara. Si nici atentia publicului nu mai era indreptata spre poezie; o agitare stearpa preocupa toate spiritele. Deodata, dupa o lunga tacere, din mijlocul iernii grele ce o petrecuse in izolare la Mircesti, si iernii mult mai grele ce o petrecea izolat in literatura tarii sale, poetul nostru reinviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor..., un sir de poezii, cele mai multe lirice, de regula descrieri, cateva idile, toate insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturii, scrise intr-o limba asa de frumoasa, incat au devenit fara comparare cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste.