Dedic aceste pagini celor 2618 prieteni si 1602 urmaritori ai emisiilor mele pe Facebook, care-au schimbat un scriitor de week-end (cum ma stiam) intr-unul de status-uri (cum m-am trezit), si celor care m-au instigat sa le-adun intr-o carte. Pioase scuze copacului care s-a irosit aici, sustras din altarul literaturii marete. Reverente lui Alexandru Oglinda pentru fotografia de pe coperta, co-autorilor ei morali - demolatorii Halei Matache, si colegilor" scriitori - de procese verbale, care m-au ridicat in slavile dubei. Si fluturari de batista celor ce nu si-au gasit niciodata ragazul sa fie scrise, desi li se cuvenea macar asta: o carte din semne de carte.