Abia trezit din somn in coliba lui prizarita la marginea dinspre rasarit a raiului, sfantul Sisoe facatorul-de-minuni inalta pe glasul al saptelea, cu un ochi inchis si cu celalt deschis numai pe jumatate, o cantare de lauda imparatului ceresc, stapanul celor vazute si celor nevazute. Iesi apoi in prag, sa se spele pe ochi la soare cu apa rece dintr-o bardaca de lemn mirositor, pufnind si improscand in juru-i stropi de diamante. Dupa ce ispravi si aceasta treaba cu bine, imbraca anteriul lui de siac cafeniu, mai scurt ceva la spate decat dinainte, isi lua de dupa usa toiagul lustruit de vreme si porni sa faca o plimbare de dimineata, ca de obicei, pe aleea cea mare. Coruri de binecredincioAYi s-auzeau din toate pA rA ile raiului, despletind psalmi AYi osanale n strA lucirea trandafirie a dimineA ii. Unul rA suna aproape, de dupA buchetele de aluni din faA A : "Bine eAYti cuvntat, Doa-a-mne, nvaA A -ne pre noi ndreptA rile ta-a-a-le..." Altul l ngna mai de departe, dintr-un plc de rA chiA i nflorite: "SlavA A ie, Dumnezeul nostru, slavA A i-i-e..." Iar al treilea le rA spundea de cine AYtie unde, cu un ton mai ridicat: "...oa-a-mne...a-a-a-le..." George Toprceanu - n rai