Cartea porneste de la o intrebare majora, care framanta spiritul omului contemporan: cum e posibil ca aceeasi minte umana sa conceapa teoria relativitatii, mecanica cuantica, proiectul genomului uman si deopotriva Gulagul, Auschwitzul, Hiroshima. Teza autorului este ca in modernitate s-a produs o izolare a procesului cognitiei de restul procesului de cunoastere in ansamblul sau. Ca urmare, s-a produs o deconectare a cunoasterii de la ansamblul existentei umane. in demersul sau, pornind de la ipoteze de lucru ale lui Mihai Draganescu, dar evoluand independent si original, autorul isi propune sa sugereze o cale care poateproteja fara sa deconecteze". Problema fundamentala, in conceptia sa, consta in gasirea unui bun echilibru intre cuplarea fiintei la plenitudinea existentei, la spontaneitatea intentionalitatii si la rigoarea ratiunii. De aceea, el propune o unitate triadica (sau o dialectica ternara ca metodologie) a spiritualitatii, imaginarului si ratiunii, convins ca unitatea si plenitudinea existentei constituie fundamentul integrarii omului in lume.