Nu atit o carte de poezie cit o permanenta stare de confort. Pentru ca lovitura de cap nu vine cu pretentia socului, ci cu decenta secventelor limbo. De fapt, K.O.-ul pe care il spera Alex este bine exersat in ritmul separatist al noului puci" literar, care vede in discretie - paradoxal - ustensila optima. Si pentru ca nu intotdeauna cine tipa mai tare are automat dreptate, Alex Vasies se asaza discret in zona de control. Si tace. (Stefan Baghiu)Cind l-am citit prima data, in urma cu doi ani, pe Alex Vasies, m-a uimit poezia lui, inca de atunci matura si bine inchegata. Asta nu se joaca, mi-am zis. Intre timp, Alex a trecut prin toate etapele necesare formarii lui si vine acum cu o carte care, sint convins, va lasa urme adanci. Odata cu timpul voi iesi de dupa perdea,/voi fi ofensiv ca Eric Cantona" - iata doua versuri in care isi simte viitorul. Intr-o piesa de pe albumul Sindromul Tourette, Cheloo zice E momentul critic/Literar lovesc la cap ca bita-n neolitic". Despre asta e vorba. (Radu Nitescu).Sa inaintezi intr-un ritm care sa fie numai al tau. Sa punctezi cu inteligenta si raceala, frazind, ca Zidane, numai din incheietura, aproape imperceptibil. Sa taci brusc, sa se auda pentru citeva secunde rumoarea. Apoi sa ataci, construind in viteza si cu precizie...