Pe un ton detasat si adesea amuzat, Marta Petreu ne vorbeste despre natura timpului si despre utopia recunoasterii la Hegel, interpreteaza operele lui Eliade, Preda si Budai-Deleanu, dar si destinul lui Elias Canetti sau face paralele surprinzatoare, ca aceea intre conceptiile marxismului si ideile Martei din Noul Testament. Amintirile din copilarie sau experientele de adult ale autoarei completeaza acest volum, conferindu-i pe alocuri accente de confesiune.