Oglinda si drumul inventariaza semnalmente specifice prozei romanesti postdecembriste, dar si continuitati identificabile cu cele doua mari perioade din trecutul recent: interbelica si comunista. Cartile a peste o suta de prozatori sunt, mai intai, martore ale dosarului despre starea prozei. Daca prima sectiune survoleaza marile teme la zi - relatia dintre istorie si fictiune, destinul personajului literar in era micsorarii omului, eroticul si thanaticul (revolutii si tabuuri) -, in cea de-a doua sectiune prozatorii sunt convocati in schite de portret cu pledoarii individuale.