Jurnal de scriitor" nu este numai jurnal intim ori autobiografic, opera memorialistica ori roman autobiografic. Nu e nici antijurnal sau pseudojurnal. Este, pur si simplu, jurnalism de o factura care topeste distinctiile dintre persoana intii a diaristului, care se vorbeste pe sine pentru sine, persoana autorului de jurnal al plamadirii unor romane, jurnalul retinind crimpeie de experienta creatoare, si persoana a treia a naratorului, careia i se datoreaza povestea in forma elaborata deja, naratiunea definitiva. Trebuie sa fii Dostoievski pentru ca sa impaci, dialogic, specii altminteri incompatibile, punindu-le sub autoritatea capricioasa a mono-jurnalului despre sine si despre altii, dar mai cu seama despre sine ca instanta morala, nesigura de adevarul ei.